Bărbații ar mima orgasmul?

Publicat de Adina on vineri, februarie 01, 2013 comentarii (2)



E foarte bine cunoscut faptul că femeile mimează orgasmul. Nu despre asta vreau să discut acum. Ci despre faptul că bărbații nu îl mimează...pentru că nu au cum.

Întrebarea mea e următoarea: dacă ar fi posibil acest lucru, oare ei l-ar mima?

Aruncând o privirea la partea masculină a populației, îmi dau seama că bărbații în general cer cu o mai mare ușurință ceea ce cred că li se cuvine și o fac într-un mod cât de poate de direct, de cele mai multe ori.

Pentru femei, în general, totul e complicat. Inclusiv să explice ce anume nu a fost bine în pat. Pentru că ea are o întreagă poveste, care de cele mai multe ori nici ei nu îi e foarte clară, dar barem celui de lângă ea?

Bărbații, în schimb au tendința de a simplifica totul. Tendință care nu e neapărat una rea. Iar în cazul unui orgasm, pentru ei cred că ar fi foarte ușor să spună: eu nu am avut orgasm, hai să mai încercăm, decât să se lase păgubași și să se îndrepte spre o stare de normalizare a situației.




Posted in ,

"M-a bătut, dar am meritat!"

Publicat de Adina on joi, ianuarie 31, 2013 comentarii (4)


Citeam astăzi aici că Rihanna s-a împăcat cu fostul ei iubit Chris Brown. Asta e total neinteresant pentru mine. Interesantă e partea în care acum câțiva ani, dl Brown a snopit-o în bătaie pe duduia Rihanna. Domnița s-a victimizat, a lăsat să ajungă pozele cu ea bătută în presă, lumea îi plângea ei de milă și îl blama pe el.

Astăzi îmi dau seama că orice sentiment de milă aș fi avut față de situația ei vreodată, a fost degeaba. Că ea, vezi Doamne, e fericită cu Chris Brown și asta e tot ce contează.

Personal, sunt perfect de acord cu ideea de a-ți urma fericirea. Dar și calea asta are o limită, zic eu. Dacă fericirea ta e direct legată de cel care te-a bătut,te-a violat,te-a sechestrat, eu zic că aici e o problemă deja. Iar această problemă are și un nume: Sindromul Stockholm.

Din păcate sunt foarte multe femei care au procedat ca Rihanna. Au o relație, partenerul le abuzează atât fizic cât și psihic, iar ele decid să rămână în acea relație bolnavă căutând constant scuze pentru acțiunile partenerului. Ba mai mult, există și acea categorie de femei, care ajung în punctul în care consideră că merită un astfel de tratament. Mai are rost să ai cel mai mic sentiment de milă față de ele, sau poți să te gândești liniștit că dacă ele singure consideră că merită să fie bătute, păi atunci poate așa o fi?



Posted in , ,

Mamele nasc pungi de gunoi?

Publicat de Adina on luni, ianuarie 28, 2013 comentarii (10)


Tot am văzut în ultimul timp la televizor destul de multe știri, care vizau mamele ce iți abandonează bebelușii. Ultimul caz de genul, s-a petrecut la Oradea, unde o doamnă mamă, a născut acasă, după care s-a hotărât că nu mai are nevoie de bebeluș, așa că l-a pus frumos într-o plasă și l-a aruncat la un coș de gunoi din incinta unui spital.

Mama este căutată de poliție și dacă va fi găsită vinovată, va fi acuzată de abandon.

În astfel de cazuri, când aș găsi-o pe mama respectivă, aș steriliza-o. Foarte simplu. Nu ești în stare să ai grijă de un copil pe care l-ai conceput (aia ce ți-a mai plăcut), l-ai purta în pântece și l-ai născut, păi atunci cu siguranță nu mai are rost să faci astfel de încercări. Te poți juca cu ce vrei tu, dar nu cu viața cuiva!

În România din păcate, sunt din ce în ce mai dese astfel de cazuri. Într-o lume în care există atâtea metode de contracepție, încă există femei care aduc pe lume copii pe care nu și-i doresc. 

Acești copii abandonați ca o pungă de gunoi, vor îngroșa rândurile infractorilor, criminalilor, demenților...și asta pentru că cineva, cândva nu a avut nevoie de ei;dar de sex pentru a-i concepe a avut nevoie...fără să se gândească la consecințe.


Posted in , ,

Vocea României sau Vocea Reclamelor?

Publicat de Adina on vineri, noiembrie 02, 2012 comentarii (3)


Nu prea sunt eu fană emisiunile astea pe la TV cu talente noi nedescoperite, dar parcă Vocea României mi se pare cât de cât interesantă. Încă nu am ajuns la acel nivel la care să stau marți seara în fața tevelului să o urmăresc (chiar nu am răbdarea necesară), așa că din când în când mai intru pe site-ul lor să mai aud oamenii ăia cântând.

Pe lângă faptul că site-ul e mega încărcat cu toate reclamele pământului, așa că trebuie să ieși din o mulțime de ecrane cu care te trezești în față până ajungi la video-ul dorit, nici acolo nu ai scăpat.
Video-ul începe cu o scurtă reclamă la Iacobs 3 în 1, după care se întrerupe pentru a convinge că Lenor chiar are un miros care ține 7 zile, după care te lasă și pe tine să vizionezi videoclipul mult căutat.

Eu înțeleg că e nevoie de publicitate, că din asta se trăiește, dar și ei să înțeleagă faptul că și răbdarea noastră are limite și e posibil să obțină reacția adversă: să dau pe geam cu Lenorul pe care îl mai am și să nu mai accept nici măcar pe post de rest, pliculețele de 3 în 1.

O altă alternativă? Abonament la Voyo. Mulțumesc, dar dacă mă simt obligată pentru că îmi îndesați 7 reclame pe minut și credeți că nervii o să mă ducă spre a îmi achiziționa un astfel de abonament...îmi cam jigniți intelectul!

Posted in , ,

Există dragoste după dragoste?

Publicat de Adina on joi, noiembrie 01, 2012 comentarii (0)


Do you belive in love after love?

De fiecare dată când ne îndrăgostim, toată ființă noastră se concentrează spre a duce acea dragoste într-un punct comun, într-un soi de uniune spirituală pe care o căutăm cu toții mai devreme sau mai târziu.
În mintea noastră, trăim acea ultimă dragoste căreia îi oferim totul nostru, fiind convinși că merită, că e ceea ce visam în copilărie, că e ceea ce ne completează pe noi ca oameni într-o lume gri și mohorâtă.

Dar într-o zi, toate sentimentele aparent unice pe care le-am trăim, emoțiile, zâmbetele cumva se pierd. Rămân ușor în trecutul nostru, împingându-ne și dându-ne forță să privim viitorul cu ochi calzi. Și iubim din nou pentru ultima oară, parcă uitând că am mai spus-o de atâtea ori.

Fiecare dragoste pe care o trăim se dezvoltă în umbra falsității, sufletul nostru e atât de mare încât putem trăi atâta iubire, ajungem să confundăm acest frumos sentiment cu oricare altul? De ce ne este atât de ușor să iubim de fiecare dată când cineva ne face inima să tresară?

Sunt oamenii niște suflete ce nu pot trăi fără să iubească și să fie iubite, iar asta îi face să caute dragostea în orice chip luminos? Ce diferențe există între iubirile noastre? Ce anume le-a făcut pe unele să dispară iar pe altele să rămână gravate în mintea noastră mult timp după ce s-au consumat?



Posted in , , ,

Un nou început...?

Publicat de Adina on miercuri, octombrie 31, 2012 comentarii (2)



Cât de ușor îți este să o iei de la capăt? Din punct de vedere sentimental, din punct de vedere al locului de muncă, al stilului de viață?
Cât de mult privești înapoi în momentul în care ai hotărât sau s-a hotărât că nu mai e locul tău acolo?
Cât de multe cunoștințe iei cu tine când pleci pe un drum nou?
Câte planuri îți faci, crezând cu ardoare că toate o să se îndeplinească?

Sunt un om care se adaptează foarte ușor situațiilor noi ce apar. Nu mă îngrijorez că nu o să le fac față, pentru că...din păcate nu prea am altă soluție.
Dar nu îmi plac începuturile impuse, fără sentimente, fără cuvinte frumoase, fără nicio urmă de trecut lăsată în sufletul meu.

Tu cum reacționezi la schimbări? Cât de mult îți plac? Cât de puțin de afectează



Posted in , ,

...trăiește-mă prin tine!

Publicat de Adina on luni, octombrie 29, 2012 comentarii (0)


Mi-ai găsit sufletul aruncat ca pe un lucru netrebuincios. L-ai șters de praful pașilor indiferenți și m-ai căutat cu privirea între trupurile care goneau în grabă în jurul tău. M-ai zărit și ai știut că este al meu, că mi-a fost furat, mi-a fost folosit și mi-a fost abandonat.
Întinzi mâna ușor spre mine, dorind să simt încrederea ta, bucuria și căldura cu care ai avut grijă de bucățica mea, din mine, pe care ai găsit-o călcată în picioare și prăfuită.

Îl vreau înapoi, să am grijă de el, să mă învăluie cu căldura de odinioară, să mă umanizeze înapoi, să mă facă să simt din nou viața, zâmbetul, bucuria picurilor firavi de ploaie,mirosul florilor de câmp.

Îți mulțumesc cu privirea goală, ochii goi de amintiri,zâmbetul parcă pictat de un artist dornic să exprime bucurie într-un tablou care îi acoperă strigătele de disperare. Știu că mâna ta întinsă spre mine mă cheamă să fiu a ta. Rochia albă îmi acoperă doar trupul firav și slăbit, nu și nebunia de culori care ies din mine.

Mă las în brațele tale...cu totul. Vreau să simt prin tine lumea ce ne înconjoară, vreau să respir prin tine aerul puternic de afară, vreau să mă bucur prin tine de soarele ce apune în depărtare. Vreau să mă trăiești și pe mine cu aceeași pasiune cu care o faci cu tine și să mă porți în fiecare gând al tău.
Mă faci să nu mai exist trupește făcându-mi loc ușor în tine..eu și sufletul meu    cald în tine și sufletul tău cald...



Posted in , ,

Când spui "te iubesc"?

Publicat de Adina on duminică, octombrie 28, 2012 comentarii (1)

Ai început un nou capitol pe plan sentimental. Totul pare să fie din ce în ce mai bine, ești parcă mai fericită ca niciodată, totul pare să capete un nou sens pentru tine. Te-ai îndrăgostit. Simți că emani doar iubire, privirea lui blândă este singura pe care o cauți printre razele soarelui de dimineață, brațele lui parcă făcute doar pentru tine sunt singurele ce le lași să îți acopere trupul gol când dormi.

Din păcate, pentru mulți oameni "te iubesc" a devenit o oarecare formă de salut, de încheiere a unei propoziții de suplinire a cuvintelor care nu mai pot fi rostite.
Sunt cupluri care își spun "te iubesc" încă de la primele întâlniri, există altele care așteaptă o anumită perioadă de timp să își exprime sentimentele prin aceste două cuvinte și exisă cupluri care poate nu și le-au spus niciodată.

 De câte ori nu vi s-a întâmplat să spuneți "te iubesc", visând că poate nu o veți mai spune nimănui altcineva, iar după o perioadă aceste cuvinte să nu își mai aibă rostul, să nu mai fie amintite, să nu mai fie simțite?

 În câte cazuri ați și concretizat acest "te iubesc" și nu l-ați folosit ca o unealtă de manipulare?

 Când spui te " iubesc"? Când te lași pradă tuturor emoțiilor și sentimentelor gingașe care te cuprind sau când acest "te iubesc" nu e decât o confirmare a voastră ca și cuplu, ca și stabilitate? Cât de des spui "te iubesc"? Cu fiecare ocazie când chipul lui apare în fața ta, sau când ai făcut ceva pentru acest "te iubesc"?

Posted in ,

Dacă aș câștiga la loto...

Publicat de Adina on vineri, octombrie 12, 2012 comentarii (4)

De mică mă tot bântuie o întrebare adresată mai mult retoric : Ce aș face dacă aș câștiga la loto? Nu de alta, dar nu mi-am deplasat niciodată fizicul la o prăvălie din aia comunistă și cu gratii la geam, pentru a-mi achiziționa un bilet. Cred că aș avea mai multe șanse să nu mă calce un trec de mare viteză în timp ce sunt legată cu funii și lanțuri pe calea ferată, decât să nimeresc tocmai eu, alea 6 numere.






Dar haideți să fac totuși un exercițiu de imaginație, să mă gândesc că am fost drogată și pusă să îmi aleg 6 numere și culmea culmilor, am mai și câștigat.

Deci, stau eu frumos duminică seara în fața teveului, cu biletul în mână și cu sufletul la gură și aștept extragerea. Și mare minune. Chestia aia sugătoare de numere le-a extras pe ale mele. Șoc și panică. Bă, ești prost? Mai spune-le o dată. Și prostu' parcă mă aude și le repetă. Tot alea sunt. Hmmm...Cred că prima oară m-aș gândi dacă există vreo persoană în viața mea care are chef de glume din astea. Nu îmi vine niciuna în minte care să și fie dispusă în a depune ditamai efortul, în a îi contacta pe ăia de la televiziune și a organiza tot.
Așa că îmi dau seama că sunt fericita posesoare( nu încă) a milioanelor de euro. 

Încep să caut pe internet plaje părăsite și date spre adopție. Blochez site-ul de la Meli Melo cu comenzi, mă auto proclam președinte într-o țară africană și deja iau legătura cu tirurile să ducă niște transporturi de mâncare acolo, adopt toți cățeii și pisicile și cumpăr toată mâncarea de animale din lume, mă programez pentru o operație de lungire a picioarelor, le cumpăr case și mașini prietenilor, îi trimit pe ai mei în Jamaica să aibă o viață chill, îmi iau iubitul de mână și ne mutăm în Brazilia să devenim exotici.

Acum revenind la realitatea, îmi dau seama de ce nu am șanse să câștig la Loto. Cu astfel de dorințe, ce fel de inspirație se riscă să îmi șoptească numerele magice?

Tu? Ce ai face dacă ai câștiga la loto?

Posted in , , ,

...un gest!

Publicat de Adina on vineri, octombrie 12, 2012 comentarii (3)

În această seară, mulțumită Adinei, am dat cu ochii de o reclamă al cărei mesaj m-a impresionat mult de tot.

Mesajul ei e unul cât se poate de simplu : Sometimes it takes more that madication! Și cred cu tărie că așa este.
Oricând este nevoie de sprijinul și afecțiunea celor dragi sufletelor noastre pentru a trece peste orice. Iar atunci, trecerea este una mult mai lină și cicatricile sunt parcă mai puține.
Cu toții am întâlnit cândva un frate ca în reclamă, chiar dacă a purtat diferite măști: de prieten/ă, coleg/ă, vecin/ă, iubit/ă și ne-a surprins cu un astfel de gest, când în sufletele noastre parcă soarele uitase să mai intre...


Posted in ,

Cât poți să te bagi?

Publicat de Adina on sâmbătă, august 11, 2012 comentarii (5)


Caz: cunoști doi oameni, iar la un moment dat, ajung și ei să se cunoască între ei. Problema aici este că unul face parte din categoria așa nu, iar celălalt din categoria așa da.  Cât de normal este să îți exprimi punctul de vedere și să îi spui celui din a doua categorie să fugă mâncând pământ?

Posted in , ,

Eu le știu pe toate..

Publicat de Adina on sâmbătă, martie 10, 2012 comentarii (7)




E fantastic cât de multe poți să înveți de la cei din jurul tău, dacă nu pornești pe princiupiul că tu le știi pe toate!!!!

Posted in , ,

O urare din suflet...

Publicat de Adina on miercuri, februarie 29, 2012 comentarii (1)


Dragele mele,

Vă urez un început de primăvară frumos, liniștit, plin de zâmbete care să vă lumineze chipul și sufletul!
Vă doresc să rămâneți la fel de frumoase, tandre, pline de căldură și optimism. Sper ca această primăvară să fie un început și pentru ceva frumos sau mai frumos pentru voi și să nu uitați să sperați și să credeți în voi!

O primăvară minunată vă doresc!
Adina







Posted in ,

Dragostea ca în filme

Publicat de Adina on duminică, februarie 26, 2012 comentarii (6)


Mai țineți minte când erați copii și vă uitați la filmele de dragoste? Cum visați să trăiți și voi astfel de povești?
Ei bine, unii renunțăm la a mai spera la ele, odată cu maturitatea, alții rămânem la fel de visători. În această ultimă categorie mă încadrez și eu. Nu știu de ce, dar cred și simt că se poate să trăiești o poveste de dragoste ca în filme.
Dar înainte de a te hazarda la a și pune lucrurile în practică, sunt niște ”mici chestiuțe” care nu trebuie uitate. Povestea de dragoste din film, se  desfășoară pe parcursul a maximum 3 ore. Totul se întâmpla repede, iar marea majoritatea a momentelor, sunt lăsate la mâna imaginației privitorului.


Ei bine, în viața reală nu e așa. Pentru a ajunge la acel ”happy ending”, e nevoie de luni sau poate ani de luptă, încredere, putere, speranță. E greu să îți păstrezi toate aceste sentimente intacte, dar nu imposibil. Ideea este să găsești motivația pentru a o face. Iar asta se găsește doar în tine, în sufletul tău, în visurile tale, în zâmbetele tale, în bătăile inimii...


Nimic nu e ușor. Iar ce e ușor, la fel de repede devine incolor pentru noi. Vrem sau nu să recunoaștem, dar ne place să luptăm. E în firea noastră. Vrem să știm că acea poveste pe care acum o trăim și e bine, e rezultatul unei munci comune. Ce înseamna asta? Lacrimi, dor, tristețe, frică, deznădejde, panică, teroare. Dar când toate astea sunt învinse, rezultatul e unul cu adevărat spectaculos.


Îmbrățișările vor fi mai calde, săruturile vor fi mai pasionale, privirile vor spune mai multe...asemeni personajelor din filmul tău de dragoste preferat. Așa că nu renunța! Dacă îți place să vizezi și crezi în astfel de povești, nu îți fie teamă să le trăiești, să le cauți, să le dorești...

Posted in , ,

Cel mai frumos cadou

Publicat de Adina on vineri, februarie 24, 2012 comentarii (5)

Vorbește lumea pe la colțuri, cum că mâine ar fi ziua mea...Hm....mă cam bate gândul să îi cred. Nu de asta, dar astăzi am primit cel mai frumos cadou....de la o fetiță de 9 ani, care m-a privit cu ochișorii ei blânzi, m-a strâns în brațe cu toată forța ei de copilaș și mi-a întins această felicitare făcută de ea.

Poate sunt sunt eu mai labilă sentimental, poate sunt obosită, poate planetele nu sunt aliniate cum trebuie, dar cert e că m-a făcut să...plâng...acolo undeva în sufletul meu. Am simțit că e ceva venit dintr-un suflet de copil...sincer, cald și deschis. Și nu am cum să nu fiu impresionată.

Îi mulțumesc fetiței cu codițe și...vă doresc tuturor  să vă dăruiască cineva, ceva din inimă...

Posted in

Viaţa mea?

Publicat de Adina on marți, februarie 21, 2012 comentarii (5)

Eu aleg când să mor? Nu.

Eu aleg când să iubesc? Nu.

Eu aleg când să urăsc? Nu.

Eu aleg când să plâng? Nu.

Atunci cine a inventat termenul de "viaţa MEA",dacă singurele alegeri pe care pot să le fac sunt între mere şi pere?

Published with Blogger-droid v2.0.4

Posted in ,

Sentimente, taică!

Publicat de Adina on luni, februarie 13, 2012 comentarii (7)



Că tot e la modă acum să iubești la comandă, deoarece cam la asta ne îndeamnă cele două sărbători care vin (Valentine's Day și Dragobetele), am și eu niște întrebări:

Care este diferența dintre iubire și dragoste?
Când știi că te-ai îndrăgostit?
Cum e sentimentul de iubire?
Alegem pe cine să iubim, sau ni se întâmplă involuntar?
Cum știm că e o ”iubire de-o vară” sau o ”iubire de-o viață”?

Își pune cineva întrebările astea când merge să cumpere ciocolată, flori și prezervative? Se vede cineva sărbătorind zilele astea siropoase cu aceeași persoană și peste 12 ani?
Sau doar ne aliniem unor cerințe standard ale societății, care ne impun clar, când și cât de roz să iubim.

Nu dețin adevărurile supreme despre dragoste/iubire. Nu eu am inventat sentimentele astea. Dar la mine e simplu. Că am învățat să fie simplu. Iubirea e chestia aia care te face să te întrebi cumva dacă nu ai probleme cu inima, e sentimentul că te doare, dar înțelegi tot, e imaginea pe care o ai cu el aruncându-vă priviri cu subînțeles, când vă întreabă nepoții cum v-ați cunoscut și care e povestea voastră...

Nimic mai mult...nu ursuleți, nu ghiocei, nu bombonele...Sentimente, taică. Aia e iubirea!

Posted in , , ,

Nu înțelege de ce...

Publicat de Adina on sâmbătă, februarie 11, 2012 comentarii (2)


”...din ciclul întrebări existențiale

...la inițiativa unei persoane, plănuiești să mergi pe un anumit drum, își asumi anumite responsabilități și ești perfect conștient de riscurile drumului ales. Însă la un moment dat, acea persoană clachează și dă bir cu fugiții, lăsându-te cu ochii-n soare.
Abia atunci observi că ai avut doar o falsă impresie că nu ești singur.”

Când am citit prima oară această postare pe blogul lui Sorin, îmi aduc și acum aminte de sentimentul de tristețe care m-a cuprins.  Și de fiecare dată când mă încearcă și pe mine vreun pui de supărare, la rândurile lui mă gândesc...
Și nu, nu o să spun că înțeleg perfect despre ce este vorba. Că nu este așa. Cum suntem cu toții diferiți și modul nostru de a percepe lucrurile este la fel de diferit.
Ce pot doar să spun, este că înțeleg acel tip de tristețe pe care a concretizat-o în acele rânduri...Pe mine astfel de sentimente m-au purtat spre altele, care încet-încet au devenit unele frumoase.

Pentru a ajunge acolo unde trebuie să fim, avem mulți pași de urmat, multe checkpoint-uri de bifat, multe nivele de trecut. Și cu cât suntem mai aproape, cu atât gradul de dificultate este unul mai ridicat. Tocmai de asta, doar cei cu adevărat puternici și curajoși, își îndeplinesc ”misiunea”. Iar rezultatele, spun ei, merită pe deplin efortul, lacrimile, sentimentele de teamă, groază, pesimism și neîncredere....






Posted in

Bărbat pentru o zi

Publicat de Adina on joi, februarie 09, 2012 comentarii (14)


Ca femeie, tot timpul m-am întrebat oare cum e ca măcar pentru o zi, să trec în tabăra adversă. Și nu, nu pentru a deveni un macho irezistibil ci pentru a fi bărbat...cu sufletul. Aici e curiozitatea mea. Cum percep ei lucrurile, situațiile?
Ce gânduri, trăiri, sentimente, emoții îi încearcă? Cum anume se manifestă la ei? Ce anume îi determină să treacă prin astfel de momente?

Ce simt când iubesc? Cum simt când urăsc? Cât de teamă le este când le e teamă? Cât de intens le bate inima? Cât de nesigură e nesiguranța lor?

Cum văd ei așteptările concretizate? Cât de mică e o femeie în brațele lor?Cât de mare e dezamăgirea când aceasta pleacă? Unde își varsă lacrimile?

Sunt perfect conștientă oarecum că nu aș putea afla răspunsul la toate aceste întrebări într-o singură zi...e nevoie de experiențe și multe trăiri pentru a știi la ce se rezumă un suflet de bărbat...dar dacă aș avea vreodată această posibilitate(nu prea văd cum), pe partea aceasta a vieții lor m-aș canaliza...

Posted in , , ,

Mai bine lasă???

Publicat de Adina on duminică, februarie 05, 2012 comentarii (7)

De ce să cumpăr un bibelou...că poate la un moment dat o să se spargă?
Dacă o să îmi cadă drobul cu sare în cap, ce o să mă fac?
De ce să intru în apa mării? Că tot cald o să îmi fie.
De ce să mă grăbesc, că tot o să întârzii?
De ce să râd, că tot voi plânge cândva?




Frica de eșec, de multe ori întrece frica de a regreta că nu am acționat într-un anume fel cândva. Până la urmă, eșecul acela, cât de jos ne va arunca? De ce să nu ne lăsăm pe noi să fim liberi, pentru că ne e frică?
Mai bine lasă...mă ascund în cochilia mea aparent sigură, unde totul e conform planului și așteptărilor mele. Ridic ziduri de beton în jurul meu, să nu cumva să vărs o lacrimă. Îmi închid sufletul în cel mai înalt turn de fildeș, să nu fie furat.


Dar oare nu am învățat că făcând asta mă dezumanizez, mă depersonalizez, mă transform într-un trup gol și speriat?





Posted in ,

Abonați-vă la: Postări (Atom)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...