Bărbații ar mima orgasmul?

Publicat de Adina on vineri, februarie 01, 2013 comentarii (2)



E foarte bine cunoscut faptul că femeile mimează orgasmul. Nu despre asta vreau să discut acum. Ci despre faptul că bărbații nu îl mimează...pentru că nu au cum.

Întrebarea mea e următoarea: dacă ar fi posibil acest lucru, oare ei l-ar mima?

Aruncând o privirea la partea masculină a populației, îmi dau seama că bărbații în general cer cu o mai mare ușurință ceea ce cred că li se cuvine și o fac într-un mod cât de poate de direct, de cele mai multe ori.

Pentru femei, în general, totul e complicat. Inclusiv să explice ce anume nu a fost bine în pat. Pentru că ea are o întreagă poveste, care de cele mai multe ori nici ei nu îi e foarte clară, dar barem celui de lângă ea?

Bărbații, în schimb au tendința de a simplifica totul. Tendință care nu e neapărat una rea. Iar în cazul unui orgasm, pentru ei cred că ar fi foarte ușor să spună: eu nu am avut orgasm, hai să mai încercăm, decât să se lase păgubași și să se îndrepte spre o stare de normalizare a situației.




Posted in ,

"M-a bătut, dar am meritat!"

Publicat de Adina on joi, ianuarie 31, 2013 comentarii (4)


Citeam astăzi aici că Rihanna s-a împăcat cu fostul ei iubit Chris Brown. Asta e total neinteresant pentru mine. Interesantă e partea în care acum câțiva ani, dl Brown a snopit-o în bătaie pe duduia Rihanna. Domnița s-a victimizat, a lăsat să ajungă pozele cu ea bătută în presă, lumea îi plângea ei de milă și îl blama pe el.

Astăzi îmi dau seama că orice sentiment de milă aș fi avut față de situația ei vreodată, a fost degeaba. Că ea, vezi Doamne, e fericită cu Chris Brown și asta e tot ce contează.

Personal, sunt perfect de acord cu ideea de a-ți urma fericirea. Dar și calea asta are o limită, zic eu. Dacă fericirea ta e direct legată de cel care te-a bătut,te-a violat,te-a sechestrat, eu zic că aici e o problemă deja. Iar această problemă are și un nume: Sindromul Stockholm.

Din păcate sunt foarte multe femei care au procedat ca Rihanna. Au o relație, partenerul le abuzează atât fizic cât și psihic, iar ele decid să rămână în acea relație bolnavă căutând constant scuze pentru acțiunile partenerului. Ba mai mult, există și acea categorie de femei, care ajung în punctul în care consideră că merită un astfel de tratament. Mai are rost să ai cel mai mic sentiment de milă față de ele, sau poți să te gândești liniștit că dacă ele singure consideră că merită să fie bătute, păi atunci poate așa o fi?



Posted in , ,

IOS sau Android? Aleg Blackberry

Publicat de Adina on marți, ianuarie 29, 2013 comentarii (1)


De când am luat contact cu lumea nemărginită a smartphon-urilor, întâmplarea a făcut să mă aleg cu un Samsung care avea sistemul de operare Android. Mi s-a părut genial la început. M-a fascinat ideea de aplicații fără număr, de modul în care arăta.

La scurt timp, am intrat în contact și cu un Blackberry și al lor sistem de operare cu același nume. Mi s-a părut că ar fi mai ușor să învăț geometrie în spațiu decât să mă obișnuiesc cu telefonul și sistemul lui de operare mai sus menționate. Așa că pot spune că între noi a fost doar o idilă și nimic mai mult.

Ulterior am descoperit Iphone și ale lui toate, așa că dragostea a fost la prima vedere și iremediabilă. L-am iubit, l-am adorat, l-am dorit. Până când, Moș-Crăciun se pare că a încurcat puțin scrisorile de la oameni, așa că eu m-am ales cu un Blackberry și cineva care își dorea o asemenea chestie, s-a ales cu Iphone-ul meu mult dorit.

Primele 3 săptămâni au fost cele mai dificile: certuri, crize, părea că vorbim limbi total diferite..până când...înce-încet am început să ne împrietenim. Eu am mai lăsat din ostilitate și am încercat să fiu mai maleabilă...el m-a iertat că suspinam după un altul, în timp ce îi atingeam ecranul cu blândețe. Și parcă lucrurile s-au îndreptat spre ceva frumos.

Azi? Blackberry mi se pare cea mai bună invenție după mașina de spălat. Destul de dificil la început, dar în momentul în care te obișnuiești cu meniul lui, nu l-ai mai da pe 7 Iphone-uri si 70 de Androizi.

Tu ce sistem de operare folosești? Sau ce ți-ai dori să folosești?

Posted in , ,

Un nou început...?

Publicat de Adina on miercuri, octombrie 31, 2012 comentarii (2)



Cât de ușor îți este să o iei de la capăt? Din punct de vedere sentimental, din punct de vedere al locului de muncă, al stilului de viață?
Cât de mult privești înapoi în momentul în care ai hotărât sau s-a hotărât că nu mai e locul tău acolo?
Cât de multe cunoștințe iei cu tine când pleci pe un drum nou?
Câte planuri îți faci, crezând cu ardoare că toate o să se îndeplinească?

Sunt un om care se adaptează foarte ușor situațiilor noi ce apar. Nu mă îngrijorez că nu o să le fac față, pentru că...din păcate nu prea am altă soluție.
Dar nu îmi plac începuturile impuse, fără sentimente, fără cuvinte frumoase, fără nicio urmă de trecut lăsată în sufletul meu.

Tu cum reacționezi la schimbări? Cât de mult îți plac? Cât de puțin de afectează



Posted in , ,

Cum procedezi?

Publicat de Adina on miercuri, octombrie 31, 2012 comentarii (3)

Caz: Se apropie iarna, ți s-a stricat centrala termică, telefonul nu îți mai merge, bateria la mașină ți-a cedat, iar tu găsești un portofel cu 5000 de RON și actele de identitate ale proprietarului. 

 Cum procedezi?

 Înapoiezi bunurile găsite sau le folosești pentru propriile nevoi?

Posted in , ,

Cât poți să te bagi?

Publicat de Adina on sâmbătă, august 11, 2012 comentarii (5)


Caz: cunoști doi oameni, iar la un moment dat, ajung și ei să se cunoască între ei. Problema aici este că unul face parte din categoria așa nu, iar celălalt din categoria așa da.  Cât de normal este să îți exprimi punctul de vedere și să îi spui celui din a doua categorie să fugă mâncând pământ?

Posted in , ,

Oare cum să fie?

Publicat de Adina on vineri, martie 02, 2012 comentarii (7)

În momentul când îi dai un sfat unei persoane....te raportezi la ea,sau de fapt e sfatul pe care ţi l-ai da ţie, aflat intr-o situaţie similară?

Published with Blogger-droid v2.0.4

Posted in

Viaţa mea?

Publicat de Adina on marți, februarie 21, 2012 comentarii (5)

Eu aleg când să mor? Nu.

Eu aleg când să iubesc? Nu.

Eu aleg când să urăsc? Nu.

Eu aleg când să plâng? Nu.

Atunci cine a inventat termenul de "viaţa MEA",dacă singurele alegeri pe care pot să le fac sunt între mere şi pere?

Published with Blogger-droid v2.0.4

Posted in ,

...de ce?

Publicat de Adina on marți, ianuarie 10, 2012 comentarii (9)






...de ce trebuie să ne ascundem în spatele unor măști atunci când suntem cei mai sensibili?

 ...de ce sufletul nostru cerșește iubire, iar noi facem tot posibilul să îl ascundem jenați și oarecum speriați?

 ...de ce suntem atât de slabi în fața unor gesturi atât de mărunte, ca o îmbrățișare?

 ...de ce ne arătăm lacrimile doar după ce a căzut cortina, în timp ce lumina refectoarelor nu se mai dezlipește de zâmbetul nostru?

 ...de ce nu putem cere dragostea deschis și sincer, ci apelăm la tot felul de ghidușii pentru a o obține?

 ...de ce, cele mai calde și sincere zâmbete provin în urma celor mai banale, dar pline de însemnătate și emoție momente?



Posted in , , ,

O cugetare...

Publicat de Adina on vineri, decembrie 16, 2011 comentarii (8)

Ați observat că atunci când spui ceva, reacția celor din jur depinde foarte mult de atitudinea ta în momentul respectiv?

Posted in ,

Asumarea responsabilității

Publicat de Adina on marți, decembrie 13, 2011 comentarii (7)


Asumarea responsabilității. O chestiune aparent atât de simplă și totuși ceva o face al naibii de complicată.
 De ce ne e teamă? De rezultat? Nu de asta vrem să ne asumăm o responsabilitate? Pentru a schimba ceva...
Visăm cu ochii deschiși la momentul acela când vom fi liberi, dar cu cât se apropie mai mult, cu atât teama noastră de a acționa e mai mare... 
Ce trebuie să ne lovească în moalele capului să spunem sus si tare:ASTA VREAU!Și prea puțin să ne pese de privirile acre ce o să ne fie aruncate?

Posted in , , ,

Super-putere

Publicat de Adina on sâmbătă, octombrie 22, 2011 comentarii (0)

Te-ai gandit vreodata cum ar fi sa ai o super-putere? Si sa o folosesti de cate ori e nevoie, fara sa fie nici o problema? Eu m-am gandit la ce super-putere as vrea sa am:sa pot sa devin invizibila.
Sunt atatea momente cand mi-as dori sa dispar. Si lumea sa uite de mine. Sa plutesc undeva, prinsa intre doua lumi paralele, sa nu fiu nevoita sa intru in niciuna dintre ele, decat atunci cand as crede ca pot sa fac fata.
Sa ma uit la lume de undeva de sus...sa vad din afara tot ce se intampla, sa vad greselile care se fac...si sa nu intervin. Sa stiu ca eu, acolo sus sunt in siguranta, nimic nu ma poate atinge...rani...




Posted in ,

Abonați-vă la: Postări (Atom)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...