Pepsi VS Cola

Publicat de Adina on joi, noiembrie 01, 2012 comentarii (4)




Inspirată de Cristina,aș vrea să împărtășesc cu voi o reclamă foarte interesantă, în care doi giganți ai băuturilor acidulate și-au reunit forțele și creativitatea și au reușit să aibă un rezultat de-a dreptul frumos.
Vă las și pe voi să vedeți despre ce este vorba!

PS: Voi ce preferați? Pepsi sau Cola?


 
                                            

Posted in , ,

Există dragoste după dragoste?

Publicat de Adina on joi, noiembrie 01, 2012 comentarii (0)


Do you belive in love after love?

De fiecare dată când ne îndrăgostim, toată ființă noastră se concentrează spre a duce acea dragoste într-un punct comun, într-un soi de uniune spirituală pe care o căutăm cu toții mai devreme sau mai târziu.
În mintea noastră, trăim acea ultimă dragoste căreia îi oferim totul nostru, fiind convinși că merită, că e ceea ce visam în copilărie, că e ceea ce ne completează pe noi ca oameni într-o lume gri și mohorâtă.

Dar într-o zi, toate sentimentele aparent unice pe care le-am trăim, emoțiile, zâmbetele cumva se pierd. Rămân ușor în trecutul nostru, împingându-ne și dându-ne forță să privim viitorul cu ochi calzi. Și iubim din nou pentru ultima oară, parcă uitând că am mai spus-o de atâtea ori.

Fiecare dragoste pe care o trăim se dezvoltă în umbra falsității, sufletul nostru e atât de mare încât putem trăi atâta iubire, ajungem să confundăm acest frumos sentiment cu oricare altul? De ce ne este atât de ușor să iubim de fiecare dată când cineva ne face inima să tresară?

Sunt oamenii niște suflete ce nu pot trăi fără să iubească și să fie iubite, iar asta îi face să caute dragostea în orice chip luminos? Ce diferențe există între iubirile noastre? Ce anume le-a făcut pe unele să dispară iar pe altele să rămână gravate în mintea noastră mult timp după ce s-au consumat?



Posted in , , ,

Femeia la volan

Publicat de Adina on marți, octombrie 30, 2012 comentarii (4)


De când mă știu cu carnetul de condus în mână, la auzul sintagmei femeie la volan, nu asociez fața bărbaților decât cu niște strâmbături, care diferă de la caz la caz. Zilnic conduc aproximativ 20 de km în oraș și se întâmplă să mă aflu în trafic la cele mai aglomerate ore posibile: dimineața și după amiaza.
Mi-a fost dat să văd tot felul de șoferi: agresivi în trafic, adormiți, nehotărâți, nepoliticoși, excesiv de politicoși, grăbiți, începători.
Sincer aș vrea să vă spun că nu am văzut o prea mare diferență între modul în care șofează o femeie sau modul în care șofează un bărbat. În schimb, recunosc deschis: mă cam îngrijorează șoferițele 50+ și permanent. Marea majoritate au obținut carnetul de conducere cu 10-12 ani în urmă, nu au avut timpul și vârsta să își formeze reflexele necesare, astfel că în cele mai multe cazuri semnalizarea, asiguratul când intră de pe o bandă pe alta și semnele de circulație sunt doar niște mituri urbane pentru ele și nicidecum niște reguli elementare pe care trebuie să le conștientizeze în momentul când pun piciorul pe pedala de accelerație.

Ca și bărbați șoferi, am observat că posesorii de Logan nou, 55+ și bască ceasușistă fac pereche bună cu doamnele cu permanent mai sus menționate. Marea majoritate sunt foști proprietari de Dacia 1300, care mergeau pe principiul:dă-o dracu, dacă o lovesc o repar cu ranga și dau asigurarea. Și cu asta basta!

În rest suntem egali! :)

Voi ce părere aveți despre femeile care conduc?





Posted in ,

Oldies and goldies

Publicat de Adina on marți, octombrie 23, 2012 comentarii (2)

M-a cam lovit melancolia și am căutat pe internet niște clipuri...de demult. Am zâmbit revăzându-le, ceea ce sper că veți face și voi :)
Vizionări plăcute! :)



Prima difuzare a emisiunii Robingo și totodată debutul lui Horia Brenciu în televiziune.


Intro-ul serialului Dallas.


 Teleenciclopedia-generic

Cascadorii râsului-generic

Sailor Moon-intro

Ajunul anului 1994 la Televiziunea Română.


Vă mulțumesc :)



Posted in , ,

Ținta ei: 730 de kilograme!

Publicat de Adina on duminică, octombrie 21, 2012 comentarii (2)


"Eu iubesc să mănânc, iar el (soțul) iubește să gătească.Suntem perfecți unul pentru celălalt. Vreau să devin cea mai grasă femeie din lume"  susține Susanne Eman, o tanti de vreo 33 de ani din America.
Uitându-mă la video, m-am cam îngrozit. Nu știu ce soi de record o vrea să bată doamna asta, dar să îi spună cineva că nu prea e bine. În primul rând arată odios, în al doilea rând e al naiba de nesănătos, iar în al treilea rând...sper că e conștientă de faptul că nu va mai reveni la 50-60 de kilograme de la 730 în vecii vecilor!
De multe ori stau și mă întreb dacă americanii ăștia au ceva în chestia aia rotundă de pe gât!



Sursa: Ph-online.ro

Posted in ,

O "domnișoară model"

Publicat de Adina on luni, octombrie 15, 2012 comentarii (15)

Mesaj pentru tinerele viitoare centuriste
Citind ieri pe blogul lui Alex despre o nu știu ce eleva bătăușă din Brăila,mă gândesc să caut pe Youtube să văd și eu despre ce este vorba.
Dragii mei, muierea aia e stricată la cap??? Dacă la șaișpe ani tu ajungi să te bați pentru un penis, ce mai faci la 20? Sau la 30, când deja intri în criza de nu mă mai ia nimeni de nevastă, că-s prea curvă?
Alex propunea să o arunce între niște negri pentru un gang bang. Eu zic că nu merită să îi plătești un bilet de avion până în Africa și să o mai și supui unor plăceri! (pentru ea)
Puneți-o să își cumpere singură un bilet la RATĂ spre pușcăria cu cei mai neprihăniți pușcăriași, lăsați-o acolo vreo două săptămâni, după care la muncă, taică! Să pupe ea picioarele la 200 de mineri nespălați de o lună!
Nu știu de ce am impresia că dacă o pun să scrie după dictare o pagină de caiet, mai mult de jumătate o să fie greșeli gramaticale pentru care nu merita să treacă în clasa doua!!!
Pe cât mi se pare de revoltător, pe atât cred că e și de tristă situația în sine. Să vezi adolescente care se comportă ca niște prostituate de pe centură, care se bat pentru clienți, e aproape tragic.
Atașat aveți și clipul cu domnișoara mai sus menționată.


Posted in , ,

Cățeluși vs Pisicuțe!

Publicat de Adina on sâmbătă, octombrie 13, 2012 comentarii (2)



E sâmbătă, e o zi frumoasă, așa că m-am gândit să vorbit despre ceva frumos: cățeluși și pisicuțe! 
Voi aveți animăluțe de companie? Dacă da, ce anume? Ce vârstă au? Ce anume v-a determinat să aveți grijă de un suflețel blănos?

Eu sunt fericita posesoare a unui pisic de rasă...normală, pe numele lui Jonny Pisicescu, în vârstă de doi ani și șase luni. Înainte de a-mi lua un animăluț, m-am gândit și la timpul pe care pot să i-l dedic lui.

Astfel că, pisicuțele au nevoie mai puțin timp de tine decât cățelușii. Iar aici mă refer strict la plimbări și timpul de joacă. O pisicuță poate să rămână cel mult două zile acasă în lipsa ta, pe când pentru un cățeluș e de-a dreptul greu, pentru că trebuie plimbat. De asemenea, miuenunăcioasele se adaptează mult mai bine într-un spațiu mai mic (apartament), pe când lătrătorii au nevoie de spațiu să se desfășoare, să își consume energia, să alerge.

În general, blănița cățeilor are nevoie de o îngrijire mai amănunțită, de la spălat mult mai des, până la periat, tuns (după caz). Pisicuțele care stau doar în apartament și nu interacționează cu exteriorul nu necesită spălarea blăniței.

Când vine vorba de mâncare și îngrijiri medicale, ambele rase au cam aceleași nevoie. Să fie hrănite, să fie vaccinate, deparazitate, indiferent de mediul în care sunt crescute.
Animalele în general interacționează foarte bine cu copiii, așa că nu ar trebui să vă faceți griji din punctul ăsta de vedere.

Iar când vine vorba de afecțiune, e la fel de caldă și plină de sinceritate din partea ambelor rase. Important este să ținem cont de rasa lor, de caracteristicile rasei, de temperamentul și atitudinea animăluțului, pentru a ne asigura că există o legătură frumoasă între noi.
Acum vă las în compania a două filmulețe cu niște pufoșenii drăgăstoase!







Posted in , ,

...un gest!

Publicat de Adina on vineri, octombrie 12, 2012 comentarii (3)

În această seară, mulțumită Adinei, am dat cu ochii de o reclamă al cărei mesaj m-a impresionat mult de tot.

Mesajul ei e unul cât se poate de simplu : Sometimes it takes more that madication! Și cred cu tărie că așa este.
Oricând este nevoie de sprijinul și afecțiunea celor dragi sufletelor noastre pentru a trece peste orice. Iar atunci, trecerea este una mult mai lină și cicatricile sunt parcă mai puține.
Cu toții am întâlnit cândva un frate ca în reclamă, chiar dacă a purtat diferite măști: de prieten/ă, coleg/ă, vecin/ă, iubit/ă și ne-a surprins cu un astfel de gest, când în sufletele noastre parcă soarele uitase să mai intre...


Posted in ,

Facebook în cifre

Publicat de Adina on luni, iulie 30, 2012 comentarii (0)




Statistici interesante despre o rețea de socializare care a intrat în viața noastră și nu pare să mai iasă-Facebook.


Posted in ,

Update la lista de dorințe

Publicat de Adina on miercuri, iulie 25, 2012 comentarii (3)

Ieri a dat norocul peste mine și am reușit să îmi achiziționez un laptop. Îmi doresc asta de peste 100 de ani, așa că vă imaginați că bucuria mea a fost imensă. Trecem peste micile detalii, cum că mi-a luat peste 4 ore să instalez un Windows, plus alte ore pentru chichițe:mouse, router wireless (ăsta a rămas neinstalat) etc. Și nu am putut să nu îmi aduc aminte de reacția surorii mele mai mici când ne-au cumpărat părinții primul nostru calculator. Ea nu a mâncat nimic timp de două zile. Și dacă stau să mă gândesc bine, conexiune la Internet nu avea. Ce Dumnezeu o fi meșterit ea pe un PC din 1800 nu pot să îmi dau seama :)

Așa că, dragii mei, de acum o să ne citim mai des :) Mi-a fost tare dor de voi și de abia aștept să ne regăsim printre rânduri. Vă pup! :)

Să ne și dansăm olecuță!



Posted in ,

My day in pictures

Publicat de Adina on marți, ianuarie 17, 2012 comentarii (6)

Tot am văzut pe multe bloguri chestia asta cu ”Life in pictures”. Și cum m-am încăpățânt eu să nu o adopt...se pare că am rezistat destul de mult :)
Dar azi nu am mai putut...așa că am apelat la fotografie și muzică pentru a vă povesti cum mi-a fost ziua...














Posted in , , , ,

Save the last dance for me

Publicat de Adina on sâmbătă, ianuarie 14, 2012 comentarii (2)

Cred ca cei mai mulți dintre voi ați ascultat măcar o dată în viață această piesă. Mie personal îmi place foarte mult. Iar când am aflat și povestea din spatele ei, am rămas de-a dreptul impresionată.

Poveste e una pe cât de simplă, pe atât de sensibilă, plină de emoție și compasiune. Autorul versurilor este un bărbat în scaun cu rotile care se căsătorește cu o femeie energică, activă și căreia îi place să danseze foarte mult.
La nunta lor, acesta este de acord ca ea să danseze cu toți invitații...Știe că aceasta e plăcerea ei, e conștient de faptul că nu i-o poate îndeplini, dar nici nu   vrea ca aceasta să nu facă ceva ce îi place. Dar totuși o roagă ceva: save the last dance for me!


Câțiva ani mai târziu, și Michael Bubble a făcut un cover. E foarte frumos, însă emoția transmisă parcă nu e aceeași.
Vă invit să o ascultați și pe aceasta și să îmi spuneți care vă place mai mult!


Posted in ,

Tu crezi că ai probleme?

Publicat de Adina on vineri, ianuarie 13, 2012 comentarii (2)

De multe ori vrem mai mult...ceea ce nu e rău deloc. Dar ar trebui să nu uităm să apreciez ceea ce deja avem, astfel încât totul să se clădească pe acest fundament.
Mai jos o să vedeți un filmuleț cu un bărbat care are o viață  atât de diferită față de a noastră, dar care nu percepe asta ca o problemă. Pentru că nu e! Problemele apar atunci când le creăm noi, când nu mai putem vedea dincolo de momentul de tristețe care s-a abătut asupra noastră dar care la un momentdat o să treacă.
Bărbatul din video știe că momentul lui de tristețe nu o să mai treacă niciodată, așa că și l-a conștientizat, asumat și a învățat să trăiască cu el. O lecție de viață pentru fiecare...








Posted in , , ,

...de ce?

Publicat de Adina on marți, ianuarie 10, 2012 comentarii (9)






...de ce trebuie să ne ascundem în spatele unor măști atunci când suntem cei mai sensibili?

 ...de ce sufletul nostru cerșește iubire, iar noi facem tot posibilul să îl ascundem jenați și oarecum speriați?

 ...de ce suntem atât de slabi în fața unor gesturi atât de mărunte, ca o îmbrățișare?

 ...de ce ne arătăm lacrimile doar după ce a căzut cortina, în timp ce lumina refectoarelor nu se mai dezlipește de zâmbetul nostru?

 ...de ce nu putem cere dragostea deschis și sincer, ci apelăm la tot felul de ghidușii pentru a o obține?

 ...de ce, cele mai calde și sincere zâmbete provin în urma celor mai banale, dar pline de însemnătate și emoție momente?



Posted in , , ,

Serialele tinereții mele..

Publicat de Adina on duminică, ianuarie 08, 2012 comentarii (2)

   


Zilele trecute mi-am aduc aminte de filmele copilăriei și adolescenței mele. Mi-au adus un zâmbet melancolic pe buze...Aș vrea să impărtășesc și cu voi aceste amitiri și să rememorăm niște momente frumoase de atunci.


Dallas



J.R, Sue Ellen, Bobby, Pamela. Familia Ewing.Când urmăream acest serial, încă nu știam să citesc, așa că mă ajuta mama cu partea asta! :) Eram îndrăgostită în secret de Bobby. După multă vreme, am aflat că nu eram singura :)

Citeste mai departe


Posted in , ,

Muzica adolescentei..

Publicat de Adina on luni, decembrie 12, 2011 comentarii (17)

Rasfoind astazi prin paginile infinitului YouTube, am gasit niste piese...foarte dragi mie. Mi-au adus aminte de o perioada frumoasa a vietii mele:adolescenta!
As vrea sa le impart si cu voi si sa depanam amintiri ascultandu-le!
Auditie placuta va doresc :)


Si sa nu uitam de stimabilul si inconfundabilul Varciu...:D

Posted in , ,

Suflete ratacite...

Publicat de Adina on sâmbătă, decembrie 10, 2011 comentarii (6)

Spatiul si timpul s-au aliat impotriva noastra. Pe tine te-au aruncat intr-un colt de lume, iar pe mine m-au izolat intr-un univers paralel.Ne tin captivi, fara sa isi dea seama ca sufletele noastre undeva acolo sus s-au regasit. Ne-am lasat trupurile pe pamant si ne-am reunit sufletele pline de dor si tristete.
A fost o evadare grea, dar a meritat. Mi-am lasat trupul lipsit de expresie, sentimente si trairi acolo jos si am fugit spre tine.
Ma asteptai...zambind si plin de caldura. Am sarit in bratele tale si a fost momentul cand eu am devenit parte a ta.

Ne-am unit intr-o explozie de sentimente, traiti, placere,sudoare..Ne-am creat lumea noastra perfecta, aducand ce e mai bun in ea:eu pe mine, tu pe tine.
Ne-am jurat sa ramanem acolo, captivi in propriile dorinte, sa ne hranim cu pasiune, sa respiram extaz.

Ne ucidem trupurile goale ramase in lumile de jos, pentru o eternitate impreuna.Ne cuprindem in brate si ne aruncam intr-un gol ciudat. Suntem doar noi doi, speriati, curiosi,plini de entuziasm. Ne fascineaza multitudinea de culori si schite din jurul nostru. Le atingem tematori, sa nu dispara. Cuvintele nu exista aici. Privirile noastre sunt de ajuns pentru o comunicare perfecta.Ne simtit reciproc si ne adaptam cerintelor noastre.

Plutim imbratisati, goi,fericiti spre un gol din ce in ce mai mare. Oare spre ce ne indreptam? 


Posted in , ,

Jennifer Lopez si Whitney Huston

Publicat de Adina on joi, decembrie 08, 2011 comentarii (2)

Nu toata lumea are voce. Asta nu e nicio problema. Problema e cand te inregistrezi si postezi pe internet!
 

Posted in , ,

Te-ai certa cu ea?

Publicat de Adina on joi, decembrie 08, 2011 comentarii (5)

 

Sincer, eu nu as intra in conflicte cu ea:)). Voi?


Posted in ,

Importanta barbatilor in viata noastra

Publicat de Adina on miercuri, decembrie 07, 2011 comentarii (10)

Aseara am pierdut un pariu in defavoarea lui Alex.Nicio problema. Stiu sa pierd. Pentru asta, trebuie sa scriu un articol despre importanta barbatilor in viata noastra.Nimic mai simplu.

Motivele principale pentru care nu putem trai fara barbati:


  • Carnet de conducere am, o soferita buna sunt.
  • Becurile se ard atat de rar si se schimba atat de usor.
  • Un job am,imi permit sa ma intretin singura.
  • Casele se cumpara, nu se mai construiesc cu sudoarea fruntii.
  • Mancare gasesc la supermarket, nu trebuie sa vanez. 
  • S-au inventat vibratoarele, deci pot sa ma descurc si singura sa fiu fericita!=))

Si niste poze relevante pentru a sublinia importanata masculina in viata noastra:




Ah, si sa nu uit sa va dedic si o melodie, dragii mei barbati, fara de care nu putem trai!



Posted in , ,

Abonați-vă la: Postări (Atom)
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...