Citeam astăzi aici că Rihanna s-a împăcat cu fostul ei iubit Chris Brown. Asta e total neinteresant pentru mine. Interesantă e partea în care acum câțiva ani, dl Brown a snopit-o în bătaie pe duduia Rihanna. Domnița s-a victimizat, a lăsat să ajungă pozele cu ea bătută în presă, lumea îi plângea ei de milă și îl blama pe el.
Astăzi îmi dau seama că orice sentiment de milă aș fi avut față de situația ei vreodată, a fost degeaba. Că ea, vezi Doamne, e fericită cu Chris Brown și asta e tot ce contează.
Personal, sunt perfect de acord cu ideea de a-ți urma fericirea. Dar și calea asta are o limită, zic eu. Dacă fericirea ta e direct legată de cel care te-a bătut,te-a violat,te-a sechestrat, eu zic că aici e o problemă deja. Iar această problemă are și un nume: Sindromul Stockholm.
Din păcate sunt foarte multe femei care au procedat ca Rihanna. Au o relație, partenerul le abuzează atât fizic cât și psihic, iar ele decid să rămână în acea relație bolnavă căutând constant scuze pentru acțiunile partenerului. Ba mai mult, există și acea categorie de femei, care ajung în punctul în care consideră că merită un astfel de tratament. Mai are rost să ai cel mai mic sentiment de milă față de ele, sau poți să te gândești liniștit că dacă ele singure consideră că merită să fie bătute, păi atunci poate așa o fi?
