Asistenta păcătoasă!

Publicat de Adina on vineri, februarie 08, 2013 comentarii (4)

Am aflat aseară de pe Facebook, că Dan Capatos își caută asistentă...păcătoasă. Anunțul jobului sună în felul următor: Concurs! Angajăm asistentă păcătoasă! ATÂT!

Regulile sunt simple: intri pe site, îți faci cont, te descrii în trei cuvine (că dacă erau mai multe, concurența era foarte mică), urci cele mai cele poze cu tine pe site și aștepți să te voteze lumea. Acum nu știu dacă doar voturile vizitatorilor contează sau mai există și alte probe, dar m-am crucit câtă curvăsăraie am putut să văd în câteva pagini de Internet.

Muieri cu capul pe post de suport de pălărie, omul ăla caută asistentă TV. Cum v-a trecut vouă prin dovleac faptul că vă cresc șansele dacă semănați cu niște curvulițe ieftine??? Sunt curioasă!

Dar știți ce? Vă pun aici vreo 10 poze să vedeți și voi despre ce este vorba!
PS: De menționat că pozele sunt publice. Deci au acces la ele și mama, tata, bunica, pisica,purcelul, cățelul!












Restul e aici.

"Sper să țină până mâine!"

Publicat de Adina on miercuri, februarie 06, 2013 comentarii (0)



Timișoara. Mă pregăteam să traversez strada, așteptând nerăbdătoare apariția culorii verde a semaforului. În jurul meu un domn cu experiență în pensie și un cuplu. Pe partea cealaltă a străzii, vreo trei inși plombau o groapă în asfalt. Aveau chef de muncă așa cum am eu chef să rezolv ecuații cu trei necunoscute la prima oră a dimineții.

Apare culoarea verde la semafor, ne îndreptăm toți patru spre partea opusă a străzii neavând cum să ocolim domnii drumari. Partea masculină a cuplului, în momentul când ajunge în dreptul lor îi întreabă oarecum ironic: Măcar rezistă o săptămână? Unul dintre cei trei muncitor, un adevărat lider, răspunde pe un ton cât se poate de serios: Eu sper să țină până mâine! Zâmbim toți și ne continuăm drumul. 

După trei zile, trec cu mașina prin locul în care niște domni reparaseră strada. Sau groapa din stradă. Și nu înțeleg de ce, dar mare mi-a fost mirarea când am constatat că liderul micului grup de drumari chiar vorbea serios când spera ca munca lui să dureze măcar de pe o zi pe alta. Groapa cosmetizată nu numai că reapăruse, dar parcă era și mai mare!

Mi se pare o pierdere de timp să specific că în ultimul timp pe străzile din Timișoara gropile sunt mai multe ca mașinile. Dar asta doar pentru că primăvara nu e ca iarna, nu?

Drumurile naționale nu sunt fier vechi!

Publicat de Adina on miercuri, ianuarie 30, 2013 comentarii (1)




În nu știu ce localitate din jud. Argeș, 6 bărbați au fost prinși furând stâlpii de rezistență ce susțineau un drum național pentru a-i duce la fier vechi și a-i transforma în bani. Din păcate nu este singurul caz de acest gen, dar este ultimul de care am auzit.

Pe lângă faptul că acei bărbați sunt niște inconștienți și nu își dau seama că pun viețile trecătorilor în pericol, de condamnat cred că sunt firmele care acceptă să primească orice fel de fier, fără să se întrebe de unde provine.

Ar merge o lege care să oblige firmele să plătească toate daunele care au fost cauzate de astfel de situații. Simplu. Facem un calcul la cât s-a furat, împărțim la numărul de firme cu un astfel de profil și gata, problema e rezolvată. Nu-i așa că a doua oară îl întrebi pe nenea hoțul și de unde o are pe mă-sa, înainte de a lua fierul și a-i da banii pe el? Că nu o să îți convină să plătești ca prostul pentru că...până la urmă tot tu ești prost.

Îți vine unul cu 7 șine de cale ferată iar tu ca firmă închizi ochii? Păi meriți să te pape pușcăria! Și în felul acesta, dacă domnii hoți nu mai au unde să vândă, cred că nici nu o să se mai chinuie să fure. Dar stau și mă gândesc că din moment ce nu există legi prea dure în acest sens, poate multe dintre firmele de colectare aparțin chiar celor care ar trebui să se ocupe de această problemă...și nimeni nu e atât de nebun să se auto-pedepsească!

Mamele nasc pungi de gunoi?

Publicat de Adina on luni, ianuarie 28, 2013 comentarii (10)


Tot am văzut în ultimul timp la televizor destul de multe știri, care vizau mamele ce iți abandonează bebelușii. Ultimul caz de genul, s-a petrecut la Oradea, unde o doamnă mamă, a născut acasă, după care s-a hotărât că nu mai are nevoie de bebeluș, așa că l-a pus frumos într-o plasă și l-a aruncat la un coș de gunoi din incinta unui spital.

Mama este căutată de poliție și dacă va fi găsită vinovată, va fi acuzată de abandon.

În astfel de cazuri, când aș găsi-o pe mama respectivă, aș steriliza-o. Foarte simplu. Nu ești în stare să ai grijă de un copil pe care l-ai conceput (aia ce ți-a mai plăcut), l-ai purta în pântece și l-ai născut, păi atunci cu siguranță nu mai are rost să faci astfel de încercări. Te poți juca cu ce vrei tu, dar nu cu viața cuiva!

În România din păcate, sunt din ce în ce mai dese astfel de cazuri. Într-o lume în care există atâtea metode de contracepție, încă există femei care aduc pe lume copii pe care nu și-i doresc. 

Acești copii abandonați ca o pungă de gunoi, vor îngroșa rândurile infractorilor, criminalilor, demenților...și asta pentru că cineva, cândva nu a avut nevoie de ei;dar de sex pentru a-i concepe a avut nevoie...fără să se gândească la consecințe.


Vocea României sau Vocea Reclamelor?

Publicat de Adina on vineri, noiembrie 02, 2012 comentarii (3)


Nu prea sunt eu fană emisiunile astea pe la TV cu talente noi nedescoperite, dar parcă Vocea României mi se pare cât de cât interesantă. Încă nu am ajuns la acel nivel la care să stau marți seara în fața tevelului să o urmăresc (chiar nu am răbdarea necesară), așa că din când în când mai intru pe site-ul lor să mai aud oamenii ăia cântând.

Pe lângă faptul că site-ul e mega încărcat cu toate reclamele pământului, așa că trebuie să ieși din o mulțime de ecrane cu care te trezești în față până ajungi la video-ul dorit, nici acolo nu ai scăpat.
Video-ul începe cu o scurtă reclamă la Iacobs 3 în 1, după care se întrerupe pentru a convinge că Lenor chiar are un miros care ține 7 zile, după care te lasă și pe tine să vizionezi videoclipul mult căutat.

Eu înțeleg că e nevoie de publicitate, că din asta se trăiește, dar și ei să înțeleagă faptul că și răbdarea noastră are limite și e posibil să obțină reacția adversă: să dau pe geam cu Lenorul pe care îl mai am și să nu mai accept nici măcar pe post de rest, pliculețele de 3 în 1.

O altă alternativă? Abonament la Voyo. Mulțumesc, dar dacă mă simt obligată pentru că îmi îndesați 7 reclame pe minut și credeți că nervii o să mă ducă spre a îmi achiziționa un astfel de abonament...îmi cam jigniți intelectul!

Orice naș își are nașul!

Publicat de Adina on joi, octombrie 25, 2012 comentarii (3)

Sursă foto: Revista Kamikaze
Deschizând de dimineață televizorul, să văd ce s-a mai întâmplat între timp pe acest pământ, observ că se făcea un tare mare tam-tam pe tema nașilor corupți care activează în trenurile din România. S-au pus cu arestările pe ei, concedieri, certuri, scandal.
Prezentatoarele se precipitau atât de mult, încât aveai impresia că e prima oară când aud așa ceva...iar dacă le cauți în istorie, marea majoritatea sunt venit din Moldova..cu avionul, nu?

S-au făcut și niște calcule rapide, iar CFR-ul înregistrează pierderi de aproximativ 100,000 EUR pe zi, din cauza nevânzării de bilete și apelarea călătorilor la nași. O sumă astronomică din punctul meu de vedere. Într-un an,  dacă banii ar fi investiți toți în bilete de tren, poate și CFR-ul ar fi altceva: trenuri mai bune,  mai rapide, mai confortabile, prețuri mai decente, angajați mai mulțumiți.

Ce m-a surprins pe mine a fost...șocul pe care l-au suferit autoritățile. Există oameni care călătoresc fără bilet?? Există controlori care iau șpagă? Există unicorni?? Nu există Moș-Crăciun?

Cum poți să te prefaci atât de mult că trăiești într-o lume paralelă? 

Da, băi, controlorii, medicii, procurorii, polițiștii, taximetriștii, funcționarii...TOȚI iau șpagă! Lăsați fețele inocente pentru alte situații și tratați problema cu seriozitate și maturitate și întrebați-vă și voi măcar o dată în viață: de ce iau șpagă?

Am căutat în DEX inapt și am găsit RDS!

Publicat de Adina on marți, octombrie 23, 2012 comentarii (8)


Dragi prieteni,
Dacă vă trece vreodată prin minte să vă abonați la RDS-RCS sau să vă prelungiți contractul, mai interesați-vă, mai gândiți-vă, mai consultați-vă. Sfatul meu personal e să NU!!! Mai bine vă improvizați voi o conexiune cu o furculiță, cred că va fi mai stabilă.
N-am văzut în viața mea așa companie inaptă, să nu știe ce se întâmplă, să suni de 7 ori la ei pentru aceeași problemă și să primești 9 soluții diferite și niciuna bună!
Acum vreo 4 luni, am fost la ei să îmi schimb abonamentul pe numele meu. Am sunat înainte, pentru a mă interesa exact care sunt actele necesare. Mi le-a înșiruit o tanti. Le pregătesc frumos, iar înainte să plec spre ei, am mai sunat pentru a întreba dacă pot să îmi achiziționez și un stick de Internet. Cum să nu,se poate. Întreb încă o date care sunt actele necesare pentru a trece abonamentul pe numele meu, iar vorbind cu o altă tanti, bineînțeles că primesc o listă nouă. Erau de toate pentru toți. Analizele la zi și copie după carnetul de note din gimnaziu mai lipseau, că în rest erau toate.
Ajung acolo, semnez ce îmi dă doamna aia de semnat, îmi iau stickul de internet și țuști acasă. Trece o lună, abonamentul tot nu e pe numele meu, stickul de internet tot nu apare pe factură.
Mă gândesc că nu și-or fi făcut ei update-ul, așa că mai aștept. Mai trece o lună, titularul abonamentului neschimbat, stickul nefacturat. 
Sun din nou, le spun problema. Un domn mă informează că în baza de date nu apare nicio modificare de titular de abonament, nu de alta, dar actele ce le adusesem eu nu erau cele bune!!!!
Păi și stickul de net?? Ăla nu apare niciunde. Contractul pe el e făcut pe numele meu, abonamentul e făcut pe un alt nume...așa că am fost sfătuită să merg la cel mai apropiat punct RCS-RDS.
Nene, am fost, de acolo am luat stickul ăsta, acolo am crezut că mi-am schimbat titularul abonamentului!!! Îl simțeam cum dă din umeri!
Ca să nu mai spun că cel puțin o dată pe zi , conexiunea mea la internet intră în comă. Sun la ei și bineînțeles că routerul meu wireless e de vină, laptopul meu e prost, planetele nu-s aliniate cum trebuie, euro a crescut, dar niciodată EI NU SUNT DE VINĂ!!!
Așa că mi-am făcut niște calcule. Nenea stickul dacă nu apare NICIUNDE în lumea asta, practic abonamentul meu nu s-a prelungit cu încă un an, așa că sunt liberă să renunț la serviciile lor de 2 lei și să optez pentru o altă companie...ceea ce mă și bate gândul să fac. Bine, nu m-ar mira ca peste 10 ani să sesizeze ei lipsa stickului din inventarele lor și să mă trezesc că trebuie să îl plătesc mai scump decât pe cea mai scumpă mașină. Dar până atunci, mai vedem.
Voi la ce companie de internet sunteți abonați? Cum sunt serviciile lor? 

O "domnișoară model"

Publicat de Adina on luni, octombrie 15, 2012 comentarii (15)

Mesaj pentru tinerele viitoare centuriste
Citind ieri pe blogul lui Alex despre o nu știu ce eleva bătăușă din Brăila,mă gândesc să caut pe Youtube să văd și eu despre ce este vorba.
Dragii mei, muierea aia e stricată la cap??? Dacă la șaișpe ani tu ajungi să te bați pentru un penis, ce mai faci la 20? Sau la 30, când deja intri în criza de nu mă mai ia nimeni de nevastă, că-s prea curvă?
Alex propunea să o arunce între niște negri pentru un gang bang. Eu zic că nu merită să îi plătești un bilet de avion până în Africa și să o mai și supui unor plăceri! (pentru ea)
Puneți-o să își cumpere singură un bilet la RATĂ spre pușcăria cu cei mai neprihăniți pușcăriași, lăsați-o acolo vreo două săptămâni, după care la muncă, taică! Să pupe ea picioarele la 200 de mineri nespălați de o lună!
Nu știu de ce am impresia că dacă o pun să scrie după dictare o pagină de caiet, mai mult de jumătate o să fie greșeli gramaticale pentru care nu merita să treacă în clasa doua!!!
Pe cât mi se pare de revoltător, pe atât cred că e și de tristă situația în sine. Să vezi adolescente care se comportă ca niște prostituate de pe centură, care se bat pentru clienți, e aproape tragic.
Atașat aveți și clipul cu domnișoara mai sus menționată.


Referendum:da sau nu?

Publicat de Adina on sâmbătă, iulie 28, 2012 comentarii (3)


De când am început să scriu pe blog, m-am făcut o promisiune:că nu o să dezbat teme politice.Nu de alta, dar mie personal, mi se par extrem de plictisitoare.
Astăzi nu știu de ce, dar chiar m-am enervat. Parcă subiectul asta a fost mai prezent ca niciodată în jurul meu. Pun totul pe seama referendumului de mâine. Când o să merg să votez, că este dreptul meu și mi se pare mai mult  decât normal să fac asta.

Dar până la urmă ce și cum votez, consider că e cam problema mea și atât.
În schimb, niciodată nu am votat pe cineva, crezând prostește că viața mea se va schimba. Dacă vreau o viață altfel, păi pun mâna și schimb ce e de schimbat. Nu mă așez cu petul de bere în fața blocului și înjur în stânga și în dreapta *ai dracului politicieni, ca nu fac nimic pentru țara asta.* Iar când zic țara asta, mă gândesc strict la mine!

Votez mâine demiterea lui Băsescu. Asta îmi asigură mie o situație diferită?
Votez mâine împotriva demiterii lui Băsescu. Asta îmi asigură mie o situație diferită?

Că e Basescu, că e Antonescu, că e Ionescu, că e Popescu președinte..prea puțin contează. Contează ce fac eu pentru mine, în primul rând. Contează ce aștept eu de la mine. Dacă am ajuns ca și oameni să sperăm că viețile ni se schimbă în urma unor voturi,fără ca noi să facem nimic în sensul ăsta, putem foarte bine să ne întoarcem în bananier, că acolo ne este locul!

Like and Share

Publicat de Adina on vineri, iulie 27, 2012 comentarii (2)

Butonând Facebook-ul din ce în ce mai des, nu am cum să nu observ o anumită invazie de Like și Share.  Cum pune unu o poză, cum te pune să dai like dacă..ceva, sau share dacă altceva.

Și surpriza? Chiar se îmbulzește populația la așa ceva. Oameni buni, voi nu puteți gândi cu creierii Dumneavoastră? 

Dacă îmi place ceva, dau like, dacă nu..NU! E nesimțit de logic. Dacă aș vrea să fiu într-un loc și dau like sau share, asta nu o să mă teleporteze acolo, nici când oi fi eu popă. Așa că nu mă mai supuneți unor astfel de obligații puerile și care nu dau dovadă decât de o disperare aprigă!!!!

Vă mulțumesc și vă doresc o seară minunată!

Eu le știu pe toate..

Publicat de Adina on sâmbătă, martie 10, 2012 comentarii (7)




E fantastic cât de multe poți să înveți de la cei din jurul tău, dacă nu pornești pe princiupiul că tu le știi pe toate!!!!

Enervantul trafic matinal

Publicat de Adina on miercuri, februarie 15, 2012 comentarii (5)


Tu cum ești dimineața? Vorbăreț? Energic? Activ? Sau din contră, posomorât, apatic și cu o privire plină de ură? Ei bine, eu fac parte din prima categorie. Nu știu de ce, dar oricât de mult urăsc să mă trezesc de dimineață, tot reușesc să fiu plină de energie și veselă. Am ritualurile mele pe care mi le respect cu sfințenie-micul dejun și vreo 2 guri de cafea după (de atât mai am timp), o țigară și purced spre lucru.

Locul unde îmi desfășor activitatea e cam la celălalt capăt al orașului, așa că am destulă vreme să mă întâlnesc cu tot soiul de șoferi. În ultimul timp, cum a fost și zăpadă, îmi vine de multe ori să cobor din mașină și să îi pocnesc pe câte unii cu bâta de baseball. Nu de alta, dar poate îi trezesc.

Urăsc oamenii care conduc cu 30 de km/h pe o străduță cu o singură bandă liberă, astfel că nu ai ce să faci, ci să dormi și tu pe tine. Dar dacă tot merge el regulamentar de mama focului, era astăzi un specimen din ăsta să îl cam calce pe un biet pieton. Adevărul e că la viteza aia, nici nu prea ai ce face. Era de înțeles.

Alți ”corecți” din ăștia care merită bătaie la prima oră sunt taximetriștii. Am observat că atunci când au clienți, viteza maximă cu care circulă e de 40 de km/h. La viteza asta, poate să sară ăla din  mașină, să fugă și să nu îi plătească. Așa merită. Nu de alta, dar atunci când nu efectuează o cursă, dracu' îi mai prinde. Își activează NOS-ul și fugi. Ce prioritatea? Ce semne de circulație? Ce semafoare? Ei, dar când eu plătesc, îi lasă și pe cei de pe străzile adiacente adiacentelor să intre pe banda lui. E frumoasă politețea pe banii mei :))

Acum recitind ce am scris, mă cam amuz de situațiile menționate. Dar stați să vină iar dimineața, că mă trec iar pe modul ”drac de om”. Pe voi ce vă enervează la prima oră? 

Românisme

Publicat de Adina on duminică, februarie 12, 2012 comentarii (18)

Dacă ninge și e frig, suntem șocați. Cine dracu' a mai văzut iarnă cu zăpadă? Dacă plouă, ne enervăm. A naiba ea ploaie udă. Vara, e de-a dreptul insuportabilă căldura. Parcă am vrea un soi de iarnă cu zăpadă caldă.

Am terminat o facultate...NU AVEM DE LUCRU! În 1989, unul dintre motivele pentru care au ieșit oamenii în stradă, a fost și acela că nu avea nimeni dreptul să aleagă ce face cu viața lui. Acum parcă nu mai e bine. Adică, aș vrea libertatea supremă, dar totuși...eu am terminat dreptul, de ce nu sunt avocat???

Nu și-ar curăța nimeni zăpada din fața casei, nu ar lucra nimeni pe ”joburi de nimic” pentru experiență, nu se gândește nimeni că atunci când ceri ceva, trebuie să și oferi...Suntem cea mai nemulțumită, plângăcioasă și leneșă nație de oameni. Nu facem nimic concert, doar ne agităm teribil la nivel de scară de bloc, de pseudo-grupuri și mai știu eu ce fel de adunături de genul. Atunci le știm pe toate, le-am face pe toate.

Ce e totuși interesant, e faptul că dacă ajungem cumva să lucrăm prin țări străine, că în România, porcii ăștia își bat joc de noi, uităm imediat de ”principiile” noastre. Ne trezim la 6 dimineața, facem tot ce ni se cere, ne adaptăm tuturor regulilor, nu mai aruncăm gunoaie pe stradă, nu mai dăm șpăgi, nu mai blamăm sistemul pentru viața noastră ”grea”. De ce?

Nu spun acum că trăim într-o țară perfectă. Avem și noi problemele noastre, la nivel de oameni, clasă politică, mentalitate. Dar asta nu ne dă dreptul să avem doar așteptări. Pentru a schimba ceva, ar trebui să începem cu noi înșine...și doar după ce am reușit să facem asta, să vrem mai mult.

Mai bine lasă???

Publicat de Adina on duminică, februarie 05, 2012 comentarii (7)

De ce să cumpăr un bibelou...că poate la un moment dat o să se spargă?
Dacă o să îmi cadă drobul cu sare în cap, ce o să mă fac?
De ce să intru în apa mării? Că tot cald o să îmi fie.
De ce să mă grăbesc, că tot o să întârzii?
De ce să râd, că tot voi plânge cândva?




Frica de eșec, de multe ori întrece frica de a regreta că nu am acționat într-un anume fel cândva. Până la urmă, eșecul acela, cât de jos ne va arunca? De ce să nu ne lăsăm pe noi să fim liberi, pentru că ne e frică?
Mai bine lasă...mă ascund în cochilia mea aparent sigură, unde totul e conform planului și așteptărilor mele. Ridic ziduri de beton în jurul meu, să nu cumva să vărs o lacrimă. Îmi închid sufletul în cel mai înalt turn de fildeș, să nu fie furat.


Dar oare nu am învățat că făcând asta mă dezumanizez, mă depersonalizez, mă transform într-un trup gol și speriat?





Femeile nu caută nod în papură

Publicat de Adina on duminică, ianuarie 29, 2012 comentarii (7)


Colegul meu de BlogEvent, Alex, a scris astăzi un articol despre femei(al 7000-lea, ce-i drept). Și vreau să îi demonstrez că se înșală puțin. În articolul său, susține sus și tare că femeile caută nod în papură pentru ceartă de fiecare dată.

Nu știu de ce, dar eu una nu văd lucrurile așa. Nu știu de unde naiba a pornit ”bârfa” asta, cum că ne place să ne certăm. Deloc. Cel puțin, pe mine mă înspăimântă de-a dreptul această idee. În concluzie, nu cred că sunt atât de nebună să caut motive de ceartă.

Între bărbați și femei( Alex, cum mă faci tu iar să filozofez pe teme din astea), există clar diferențe enorme. Că o fi bine, că o fi rău, nimeni nu poate să spună exact. Cert este că atunci când se pornește o dezbatere, de cele mai multe ori, ea pleacă de la o neînțelegere. Ce vină au femeile aici și eu una mi-o asum? Lipsa comunicării. Nu spunem ce vrem, ci așteptăm ca bărbatul să capete brusc atributele mamei Omida și să ghicească el tot.

Bărbații, căpoși la rândul lor, adoptă atitudinea de: ”Ah, nu spui? Bine! Nici că mă interesează”. Și de aici până la mici scântei, pasul e aproape făcut de la sine. Cum se desfășoară continuarea, depinde de la caz la caz. Eu, cum am spus mai devreme, nefiind prietenă cu certurile, mă cam opresc acolo. Alte surate de-ale mele, susțin adevărate concerte de vocalize.

Dar ideea este că nu ne dorim niciuna dintre noi să se ajungă aici. Nu căutăm momentele astea, nu ”coacem” adevărate scenarii să le facem posibile, nu e un scop al nostru în viață să ne certăm...

Răspuns la articolul Alexului :D
Nu m-aș certa cu nimeni că a încercat să îmi demonstreze că ține la mine! Oricum ar alege să facă asta!

Să mâncați malachia la fanele lu' Romeo Fantastiku'!

Publicat de Adina on marți, ianuarie 17, 2012 comentarii (1)




Ai dracului de ciudoșii dracului care l-ați supărat pe Romeo Fantastik. Rușine să vă fie! ”Să mâncați toata malachia la fanele lui când o fii pe stop!” Ați înșeles???






Mda!!! De ce oare nu se organizează concursuri de dat cu praștia după ăsta? Să îi scoatem ochii și să îi dăm la coioți!!!!



Sursa:Cancan


Susțin:Simona Sensual- Președintă!

Publicat de Adina on duminică, ianuarie 15, 2012 comentarii (4)


Butonez televizorul cu o oarecare stare de nervozitate. Același veșnic subiect-”revoluția” e omni prezent. Fiecare televiziune își prezintă punctul de vedere, ia interviuri la cald, empatizează cu ”revoluționarii”. În sinea lor, sar în sus de bucurie că au cu ce să facă rating. Ce făceau ei duminică după-amiază? Emisiunile cu perscari plictisesc de mult, reluările la reluări sunt deja expirate, filmul ”Singur acasă 1,2,3,4,5,..100(până când a ajuns ăla matur și nu se mai încadrează în peisaj) l-am văzut deja de sute de ori. 

Mă uit oarecum curioasă la ce se întâmplă la ora actuală în marile orașe ale țării și nu am cum să nu mă întreb:”Ce naiba se întâmplă?” Până acum oamenii au ieșit ”la scandal” să salveze SMURD-ul. L-au salvat! Bravoooo!

Acum, cică au ieșit să dea jos guvernul, vor alegeri anticipate, s-au săturat domne de tot, de sărăcie, mizerie, salarii mici, datorii la bănci.

Bun. Să zicem că se va întâmpla și asta. Curiozitatea mea e următoarea: ce plan aveți în cazul în care tot guvernul se duce dracu'? O să avem nevoie de un președinte nou, nu? Pe cine punem? Geoană, Antonescu, Vadim, Becali, Diaconescu, Simona Sensual?? S-a gândit cineva și la consecințele acțiunilor pe care le întreprind, sau instinctul de turmă i-a orbit de tot??

Când o să existe varianta ca România să fie condusă de nemți, austrici,unguri, spanioli(orice altă nație în afară de români), o să fiu prima în stradă și o să susțin asta cu tot sufletul meu. Dar atâta timp cât e vorba de a face doar un schimb între președinți la fel de corupți, prefer să îmi beau cafeau liniștită la mine în bucătărie, să îmi văd de viața mea și să mă delectez cu lucrurile care îmi plac.

Acestea fiind spuse, vă doresc o duminică minunată în continuare!



LATER EDIT: am găsit astăzi o părere foarte interesantă vis-a-vis de această ”revoluție”
Am scapat de pozele cu persoane mutilate distribuite prosteste pe facebook si pe mail. Acum mi se umple peretele cu invitatii de a merge in raza bastoanelor jandarmilor. Bine macar ca in mesajul asta nu e atasata si o poza cu scafarlia sau moaca plina de sange a vreunui jandarm sau protestatar. Nici macar teasta gaurita a cameramanului Antenei3...citește în continuare



Renunți? Atunci nu plânge...

Publicat de Adina on duminică, ianuarie 15, 2012 comentarii (1)



Câte lovituri accepți să primești până vei ajunge să spui :”renunț”?
Ce anume te determină să faci asta? De ce nu reușești să mai găsești puterea de a te ridica de jos, de a șterge praful de pe umerii tai și de a privi încrezător?
Constat că din ce în ce mai multă lume preferă să nu mai aibă încredere. Nu vreau să cred că nu se mai poate. Refuz să cred că speranța devine un termen intangibil.
Pe mine mă îngrozește gândul de a nu mai găsi puterea și determinarea de a mă ridica de jos. Speranța unei experiențe noi mă umple de entuziasm, mă face să vreau, mă ajută să visez. Știu că fiecare firicel de praf pe care l-am șters de pe umerii mei va ajuta să mă bucur de decizia pe care al luat-o. 

Orice decizie e mai bună decât nicio decizie.
Frica de eșec, suferință, lacrimi, durere nu îți vor crea decât o lume plină de propriile-ți temeri în care tu singur ai intrat. Și îți meriți soarta! Privești la oamenii din jurul tău pe care îi percepi ca fiind fericiți?


Da, sunt! Pentru că nu le-a fost teamă de fericire și de ce implică asta.

SMURD-ul nu îl salvați pe Facebook!

Publicat de Adina on joi, ianuarie 12, 2012 comentarii (13)

De vreo 2 zile, marea majoritatea a ”prietenilor” mei de pe Facebook pare că au înnebunit.
”SMURD mania” văd că i-a cuprins pe toți. Se desființează, mor oameni, copii, panică, teroare!!!!
Cu toții cred că apreciem, sau așa ar trebui, munca lui Raed Arafat. Băse a cam bulit-o aici. Nu cunosc exact toate detaliile acestei situații, așa că nu o să îmi dau cu părerea asupra ei.

Despre ce vreau eu să vorbesc este numărul impresionant de cauze care au luat naștere peste noapte. ”Salvati SMURD”, ”Spune nu, desființării SMURD”, ”Raed Arafat e un erou” șamd.





Acum, eu stau și mă întreb. Dacă ”ader” la toate aceste cauze, cu ce se schimbă situația? Tare nu cred că am ajuns în stadiul în care se modifică legi, doar pentru că un triliard de oameni au apăsat pe butonul de ”join” atașat unei cauze pe Facebook.

Dragii mei, Facebook este o rețea de socializare. Da, este adevărat că a luat o foarte mare amploare în ultimii ani, dar încă nu este un factor decisiv în modificarea legilor. Înțelegeți că nu faceți decât trafic pentru alții și nimic mai mult cu ”acțiunile” voastre!

Vreți să schimbați ceva? Cu un click nu veți reuși mare lucru. Schimbările se fac cu atitudine, implicare, înițiativă, încredere în reușită. Iar pentru asta, trebuie să faceți ceva concret. Ieșiți în stradă, spuneți-vă și mai ales susțineți-vă punctele de vedere, implicați-vă trupește în astfel de acțiuni! Mergeți până în pânzele albe pentru cauza voastră. 

Vreți să nu se desființeze SMURD?(cu toate că nu cred asta)? Pentru prima oară nu mai fiți români! Încetați să vă mai revoltați doar la nivel de Facebook, grup de prieteni, colegi de lucru și întreprindeți ceva cu adevărat...

Rezultate să așteptați când ați depus un minim de efort pentru ele!

Când mama întâlnește Facebook

Publicat de Adina on sâmbătă, ianuarie 07, 2012 comentarii (4)

Răsfoind presa de mondenităti, am găsit în Click, un articol destul de...interesant l-aș putea numi.
Aveți momente când vă enervează mamele?
Mai gândiți-vă! :)





















Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...