Câte lovituri accepți să primești până vei ajunge să spui :”renunț”?
Ce anume te determină să faci asta? De ce nu reușești să mai găsești puterea de a te ridica de jos, de a șterge praful de pe umerii tai și de a privi încrezător?
Constat că din ce în ce mai multă lume preferă să nu mai aibă încredere. Nu vreau să cred că nu se mai poate. Refuz să cred că speranța devine un termen intangibil.
Pe mine mă îngrozește gândul de a nu mai găsi puterea și determinarea de a mă ridica de jos. Speranța unei experiențe noi mă umple de entuziasm, mă face să vreau, mă ajută să visez. Știu că fiecare firicel de praf pe care l-am șters de pe umerii mei va ajuta să mă bucur de decizia pe care al luat-o.
Orice decizie e mai bună decât nicio decizie.Frica de eșec, suferință, lacrimi, durere nu îți vor crea decât o lume plină de propriile-ți temeri în care tu singur ai intrat. Și îți meriți soarta! Privești la oamenii din jurul tău pe care îi percepi ca fiind fericiți?
Da, sunt! Pentru că nu le-a fost teamă de fericire și de ce implică asta.
1 comentarii:
NIMENI NU PIERDE DIN CEI CE LUPTA ,PIERD DOAR CEI CE RENUNTA
Trimiteți un comentariu