...de ce trebuie să ne ascundem în spatele unor măști atunci când suntem cei mai sensibili?
...de ce sufletul nostru cerșește iubire, iar noi facem tot posibilul să îl ascundem jenați și oarecum speriați?
...de ce suntem atât de slabi în fața unor gesturi atât de mărunte, ca o îmbrățișare?
...de ce ne arătăm lacrimile doar după ce a căzut cortina, în timp ce lumina refectoarelor nu se mai dezlipește de zâmbetul nostru?
...de ce nu putem cere dragostea deschis și sincer, ci apelăm la tot felul de ghidușii pentru a o obține?
...de ce, cele mai calde și sincere zâmbete provin în urma celor mai banale, dar pline de însemnătate și emoție momente?
9 comentarii:
Pentru ca suntem oameni :)
E și asta o variantă....
Si pentru ca ne e frica, ne e frica sa nu fim respinsi, ne e frica de necunoscut, ne e frica de responsabilitati, ne e frica de noi insine.
Unele intrebari nu au raspunsuri !:)
ai 2 lepse de la mine . http://silviuoficial.blogspot.com/2012/01/leapsa-8-9-10-lucruri.html
De ce?
Și oare e mai bine să ne ascundem?
ca asa ii mai bine adina.. asa nu esti atat de vulnerabil, si nu iesi ranit atat de usor.
Faptul că te ascunzi nu te face neapărat mai ”puternic”...Chiar și așa, vulnerabilitatea există...oricât de bine ai ascunde-o. La un momentdat tot o va gasi cineva...
Trimiteți un comentariu