Azi noapte, pe la nu știu ce oră, Facebook a fost în comă aproximativ 30 de minute. Cu această ocazie, mi-am dat seamă că până la urmă, pentru mulți dintre noi, Internetul este echivalent cu Facebook și nimic mai mult. Inițial am crezut că am eu probleme cu conexiunea la Internet (RDS-ii știu de ce:D), dar încercând să accesez și alte site-uri, mi-am retras imediat blestemele trimise cu ură și furie spre compania furnizoare de Internet.
Stăteam în fața laptopului, ca un copil abandonat de mamă și...ce să fac, încotro să merg?
Inevitabil, am încercat să îmi aduc aminte ce făceam și eu și restul celor din jurul meu înainte de apariția Facebook-ului. Îmi amintesc că exista Hi5, dar parcă lucrurile nu ședeau la fel. Sau cel puțin pentru mine. Nu am fost pasionată deloc de rețeaua respectivă de socializare. Mi se părea prea...glossy.
De când există Facebook m-am reîntâlnit cu colegi din generală stabiliți în Iași, cu pasiuni de-o vară din Sri Lanka, cu copii cu care mă jucam elasticul în fața blocului. Drept îi că nu am reluat legăturile ca și cum nu ne-am văzut de ieri. Cu mulți nu interacționez mai mult de un like la o poză, dar totuși, în felul ăsta știu ce fac, unde sunt, dacă sunt bine, cum au evoluat.
Revenind la momentul meu critic de azi noapte, când m-am gândit la ce-i mai rău, mă gândesc că poate ăsta e un semn să îmi fac și eu cont pe Twitter. Așa că îmi introduc eu fericită datele acolo, cu o lacrimă în colțul ochiului pentru ce a fost Facebook :), când îmi apare următorul mesaj:
Deci nu o să mai socializez în viața mea cu nimeni la nivel de megapixeli?
Numai bine, că în următoarea secundă, Facebook, drăguțul de el a ieșit din comă și am lăsat la o parte orice gând de a îmi face cont pe încă o altă rețea de socializare.
Voi cât de dependenți sunteți de Facebook? Dacă pentru o săptămână nu ar funcționa, cum credeți că ar fi viața voastră?
