Mă tot uit oarecum buimacă la multitudinea de bloguri existente în această galaxie - Blogosfera și nu am cum să nu observ că marea majoritate și-au făcut blog doar să îi critice pe alții care au și ei blog la rândul lor.
Un așa război neîntrerupt la nivel de tastatură nu am mai văzut în viața mea. Blogul tău e urât. Ba, al tău. Ești prost. Ba tu! Ești analfabet. Ba tu! Și așa reușesc să o țină timp de nșpe mii de comentarii. Își fac trafic unul la celălalt fără să vrea.
Dacă oamenii ar fi siguri pe ceea ce vor, părerea mea este că lucrurile ar decurge altfel. Cum vine asta? Păi simplu. Mă întreb frumos: de ce am eu blog? Să fac niște bani, să mă citească oamenii, să scriu..că-mi place să scriu, să mă cert, să mă descătușez...să..fiecare ce-o vrea. Iar după ce am stabilit ținta, să mă pregătesc pentru asumarea responsabilității.
Vreau bani, trafic, nebunie...nu sar de cur în sus când cineva nu e de acord cu părerile mele. Parcă sunteți semi-vedetele alea surprinse pe plajă în nurii goi, care dau revistele de scandal în judecată că le-au publicat astfel de poze. Muiere cu lături în cap, dacă vrei să fii vedetă, asumă-ți asta.
În orice domeniu până la urmă dacă vrei să fii vedetă, trebuie să fii conștient de faptul că numărul persoanelor care te plac este oarecum direct proporțional cu al celor care nu te plac. Nu schimbi asta și nici nu e cazul. Eu aș zice că e perfect normal.
Ți-ai făcut blog doar pentru că te-ai săturat să îți exprimi ideile pe tot felul de hârtiuțe care îți pică la îndemână? În cazul ăsta nu te aștepta să sară poporul cu vizite, comentarii și alte dovezi de citire a ta.
Pentru mine ca și...blogger modest, lucrurile sunt simple. Scriu că îmi place. Nu văd un potențial financiar în acest blog, nu mă dau pe spate după triliardele de vizite. Dacă nu îmi place cineva nu îl/o citesc. Nu încerc să schimb mentalități, nu vreau să învăț pe nimeni să scrie corect, mă doare undeva că X și Y se beștelesc ca la ușa cortului și hop-țop și eu, poate-poate mai atrag vreun cititor. Îmi văd de tastele mele și stau liniștită, știind că fac ceva ce îmi place și nu îmi provoacă nervi.
3 comentarii:
Prea multe intrebari care merg spre o singura explicatie:
HI5: "Facem schimb de comm-uri la poze?"
Facebook: "Facem schimb de like-uri si comm-uri la poze?"
Blog: "Facem schimb de link si de comm-uri la articole?"
Da, din păcate cam așa e. Încet și singur ne întoarcem la MiRC :D
Prin postura de posesor a doua bloguri am sa fac doua comentarii.
In primul rand am renuntat la blog exchange. Pe amble bloguri.
Pe Urban Constanta am mers pe ceea ce inseamna stiri, editoriale si chiar investigatii desi nu am facut jurnalismul. Profilul blogului a devenit de tip ziar pot sa zic deja si nu mai e deloc blog. scriu zilnic in medie 10 articole atat eu cat si echipa din spate. Chiar acum citesc o stire pe care am postato acum catvea ore si care intre timp a ajuns inclusiv la realiatea :))) (e vorba despre un nou club).
Al doiela blog, niste ganduri, l-am facut asa nu stiu nici eu de ce l-am facut :))) Poate simteam nevoia sa povestesc altora intamplari reale insa cu personaje puse evident sub alte nume.... Nici acolo nu fac link exchange, acolo scriu and am simt blue, de obicei noaptea tarziu, imi torn un jack, bag un jazz si ma opun pe scris...cred ca e un mod de a-mi exterioriza feeling-urile ca sa zic asa...nu stiu de ce scriu....o fac pentru mine....nu simt nevoia de a atrage public pe niste vorbe, daca cineva vrea sa ma citeasca bine, daca nu iar bine. Ma baraie unii sa ma promovez mai mult pe partea cu scrisul acelor povestioare isna nu stiu
Trimiteți un comentariu