Ce faci când dintr-o dată te trezești și ești singur în această lume? Nu, nu este vorba de dispariția tuturor oamenilor din jurul tău fizic...ci mai mult la nivel psihic. Toți au rămas acolo, dar s-a rupt orice punte de legatură între ei și tine.
Sunt doar niște siluete umane pentru tine, cărora poți doar să le urmărești gesturile și nimic mai mult. Te simți ca un spirit rătăcit și speriat printre ei. Strigi, dar nu te aude nimeni. Îi atingi, dar nu simte nimeni căldura ta, plângi, dar nu îți vede nimeni lacrimile...
Realizezi că ești invizibil într-o lume agitată și nebună. Nu știi când și de ce ți-ai părăsit trupul. Vrei să il regăsești, să te reîntorci printre oameni și să treci și tu la fel de nepăsător pe lângă sufletele disperate și singure. Să îți pleci privirea când le auzi strigătele, pentru că nu vrei să te complici. Consideri că viața ta e prea intensă pentru a mai face și altceva, așa că adopți strategia universala: ignoranța.
Ce trebuie să fac să mă observați ? Ce trebuie să spun să mă înțelegeți? Cât de tare trebuie să strig să mă auziți?
Știu că nu voi primi niciun răspuns...Voi învăța să trăiesc singură printre oameni, să plâng doar cu sufletul când zâmbetul îmi e pe buze, să colind ca o umbră ștearsă prin această lume și să dispar când totul va fi prea mult.
6 comentarii:
Din fericire vin tot timpul oamenii care te fac sa te simti mai putin singura, macar temporar
Îi aștept cu brațele deschise....:)
daca scrii, nu vei fi niciodata singura! >:D<
Foarte frumos articolul, felicitari!
Ca sa-l citez pe rapperul Nimeni Altu, "cat de singur te simti inconjurat de atat de multi?"
Mulțumesc mult de tot! :)
Interesant punct de vedere, Julie;)
Trimiteți un comentariu