Aseara m-am uitat la o emisune pe OTV.Nu urmaresc acest post de televiziune, dar cu emisiunea de aseara, si-au spalat multe pacate in fata mea:)).
Acum ceva vreme, o prietena mi-a povestit ca a vazut tot pe postul mai sus mentionat un reportaj cu o tanara, in puscarie, ca isi omorase logodnicul cu 88 de lovituri de cutit. Si era destul de impresionata de povestea ei, de femeia in sine. Atunci, nu mi s-a parut nu stiu ce..O alta poveste doar...
Dar butonand de zor teveul, in cautarea unei emisiuni de "noapte buna", ajung pe OTV...o vad pe fata respectiva...si pur si simplu m-am oprit. Nu stiu de ce, dar m-a atras privirea ei, in primul rand. Imediat am simtit ca e vorba de personajul de care imi povestise prietena mea. Si am decis sa ma uit.
Cazul in sine, e unul clasic. O tanara de 23 de ani, isi omoara cu 88 de lovituri de cutit logodnicul. O criminala cu sange rece, care merita sa infunde puscaria. Ioana Roman, studenta la 3 facultati(Filozofie,Drept si Psihologie), era intr-o relatie cu un barbat mai in varsta decat ea. Urmau sa se casatoreasca, sa isi intemeieze o familie...
Si totusi...ce a adus-o pe ea in aceasta stare? M-a impresionat enorm ea, ca om, ca femeie. Avea o inteligenta aparte in vorbire, in privire..Era perfect constienta de ceea ce facuse.Nu isi cauta scuze, nu plangea,nu poza in victima.
Nu putea sa isi explice exact ce o adusese in acea stare. Relatia era din ce in ce mai greoie pentru ea, comportamentul logodnicului era unul din ce in ce mai josnic fata de ea...dar totusi "asta nu ma scuza cu nimic".
Pedeapsa pe care o primise(25 de ani), i se parea una mica si insignifianta, comparativ cu gravitatea faptelor ei."El e mort, eu traiesc..."
O priveam pierduta..si nu vedeam in ea un criminal, un om periculos. Vedeam o fata sensibila, cu un zambet frumos, cu o privire calda, trista, disperata uneori. Incerca sa isi explice faptele si nu putea. Multe momente nu si le amintea, iar ce isi amintea nu i se parea logic. Nu se vedea pe ea facand asta...
Nu stiu cat de bine am reusit sa transmit emotia ce mi-a fost transmisa si mie de acest caz...Mi-a parut rau de ea, nu stiu cum, dar..am simtit-o sincera.Si e pacat...
Mai multe informatii despre acest caz, gasiti aici.
4 comentarii:
Am vazut si eu o emisiune cu ea si m-a impresionat mult povestea, ma gandeam cat de fragil esti si cum intr-o secunda te poti transforma dintr-un om extraordinar intr-un criminal cu sange rece. Se pare ca e doar un pas de la normal la nebunie..
Bine punctat, Cristina....da, cu senzatia asta am ramas si eu...si mi-am dat seama cat de puternic e psihicul nostru..care pana la urma el ne controleaza pe noi..si nu noi pe el...
buna,
:0, am vazut si eu emisiunea, as spune ;suntem ca si universul, necunoscut !
"nici macar nu stiu ce stiu" - Socrate
Nici macar nu stiu ce stiu....da, cat se poate de corect!:)Multumesc ca imi citesti blogul:)
Trimiteți un comentariu