Zilele trecute ma uitam peste niste poze mai vechi...si mi-am amintit de o perioada destul de frumoasa din adolescenta mea:aceea cand aveam o prietena prin corespondenta.
Era o fata de varsta mea, din Turda, jud.Cluj, cu care mi-am trimis saci de scrisori. Ar trebui sa ne multumeasca Posta Romana, ca am facut investitii destul de masive in plicuri si timbre :)
Am recitit si scrisorile ei...ca sa ma gasesc pe mine. Mi-am adus aminte de problemele "grave" pe care le aveam la momentul respectiv, de bucuria ce ma cuprindea cand gaseam in cutia postala o scrisoare de la ea, de momentele cand stateam noaptea, la mine la birou, ascultam muzica si ii raspundeam la scrisoare...am zambit, ca sunt amintiri frumoase:)
Dar cel mai bine imi aduc aminte de o situatie nu tocmai...placuta :) Era in perioada sarbatorilor de iarna. PS:Pe vremea aia colectionam reviste. Reusisem sa strang un numar destul de impresionant, astfel incat sa o fac pe mama sa imi spuna:"sa faci ceva cu revistele alea, ca eu ti le arunc!"
Cine credeti ca a luat-o in seama? Eu una, nu!:) Si venind eu vesela de la scoala intr-o buna zi, cand intru un camera, soc! Revistele mele nu mai erau. Ma duc la mama mancand pamant si o intreb cu lacrimi in ochi, ca un Bambi schiop:"Mama, unde imi sunt revistele?". "Le-am aruncat, cum ti-am promis, ca nu mi aveam loc de ele".
M-am intorc in camera mea, suparata nevoie mare, trista, dezamagita...si m-am apucat sa ii scriu prietenei mele prin corespondenta. Si mi-am varsat eu toata frustrarea pe mama in scrisoarea respectiva. A doua zi am bagat-o in plic si i-am dat send :)
Primesc scrisoare inapoi, destul de repede. In plic, era si o caseta. Fiind in preajma Craciunului, m-am gadit eu ca ar fi colinde. Asa ca mergand toti la bunici, vin eu cu ideea geniala:"Mi-a trimit Emma o caseta cu colinde. Sa o ascultam". Zis si facut!:)
Numai ca...colindele lipseau cu desavarsire. In schimb, Emma, draguta de ea, se inregistrase pe caseta respectiva si mi-a raspuns in felul acesta la scrisoare. Si cand am auzit ca incepe cu :"Draga Adina, nu trebuie sa o urasti pe mama ta..."si povestea ea acolo tot ce ii zisesem eu in scrisoarea precedenta, mi-a venit sa sar pe geam!
Pe maica-mea a amuzat-o teribil intamplarea, in schimb, tata si in ziua de azi imi mai spune ca stie tot Clujul ca eu o urasc pe mama!:))
Voi ati avut prieteni prin corespondenta? Si daca da, cum a fost? Ati mentinut mult timp legatura?
5 comentarii:
:))))))))))))))))))))))))))))
razi, ha?:))))asta am patit, Emma!:))
Aș avea și eu nevoie de o prietenă prin corespondență , asta așa pentru a mai avea un ”hobby”...:(
Frumoase amintiri...:)
Eu sunt din ... TURDA!
Na, ca să vezi coincidență :)
Trimiteți un comentariu