Ma apropii de treptele care parca vor sa ma duca undeva in inima pamantului…cobor increzatoare si in acelasi timp curioasa…in jurul meu mult praf, mizerie si miros de vopsea proaspata…vad un loc ce candva sigur imi va placea…dintr-un motiv au altul.
Totul incepe cu discutii banale, care nu ma ajuta cu nimic in dezlegarea unui mister care te inconjura inca din momentul in care te-am cunoscut si pe care ti-l pastrezi cu incapatanare…
In jurul meu zeci sau chiar sute de suruburi…(mie mi se par cele mai inutile lucruri de pe pamantul asta..) Tu spui ca nici nu imi dau seama cat pot fi de utile…dar daca ai stii ca asta nu e singurul lucru de care nu imi dau seama..
imi aprind o tigara…oricum , la cat praf e in jur, aproape ca nu se mai observa si fumul de la o tigara…
Incet incet imi dau seama ca as putea sa ma reobisnuiesc in preajma ta..vad vechile gesturi, priviri, glume…care odata imi erau atata de dragi…
Timpul trece orbeste, nu vrea sa se opreasca, macar putin. Acum chiar as avea nevoie..dar asta e, cred ca va trebui sa ma descurc si fara ajutorul lui…incerc sa imi fac curaj sa vorbesc cu tine…si asta in adevaratul sens al cuvantului…
imi aprind o tigara…oricum , la cat praf e in jur, aproape ca nu se mai observa si fumul de la o tigara…
Incet incet imi dau seama ca as putea sa ma reobisnuiesc in preajma ta..vad vechile gesturi, priviri, glume…care odata imi erau atata de dragi…
Timpul trece orbeste, nu vrea sa se opreasca, macar putin. Acum chiar as avea nevoie..dar asta e, cred ca va trebui sa ma descurc si fara ajutorul lui…incerc sa imi fac curaj sa vorbesc cu tine…si asta in adevaratul sens al cuvantului…
Ma cert, imi spun ca nu e acum momentul…imi argumentez, dar, uneori, nici macar eu nu ma pot convinge…asa ca te intreb…
Dintr-o data, pentru cateva secunde parca nici nu imi pasa daca imi vei raspunde sau ce imi vei raspunde..ma cuprinde o bucurie imensa ca am avut in sfarsit curajul sa te intreb ceva …acel ceva pentru care mi-am facut mii de scenarii, mi-am imaginat mii de locuri in care se va purta aceasta discutie, mii de reactii, mii de raspunsuri…si bineinteles, niciodata nu am fost nici macar pe aproape de cum si unde se intampla de fapt.
Dintr-o data, pentru cateva secunde parca nici nu imi pasa daca imi vei raspunde sau ce imi vei raspunde..ma cuprinde o bucurie imensa ca am avut in sfarsit curajul sa te intreb ceva …acel ceva pentru care mi-am facut mii de scenarii, mi-am imaginat mii de locuri in care se va purta aceasta discutie, mii de reactii, mii de raspunsuri…si bineinteles, niciodata nu am fost nici macar pe aproape de cum si unde se intampla de fapt.
Nu e prea incurajator ce imi spui..dar parca asta ma face sa duc discutia pe fagasuri din ce in ce mai adanci..si sa ma izbesc cu putere de orgoliul tau imens. De fapt totul despre tine se rezuma la acest orgoliu, care se pare ca mi-a devenit cel mai mare dusman…si e tare trist, ca e un dusman de temut!
Imi aman cu cateva zeci de minute plecarea, gandindu-ma ca poate ceva..nu stiu, poate iti cade unul din tablourile alea sinistre in cap si uiti ca esti atat de orgolios…dar nu, miracolele se pare ca nu se petrec la cativa metri sub pamant.
Imi aman cu cateva zeci de minute plecarea, gandindu-ma ca poate ceva..nu stiu, poate iti cade unul din tablourile alea sinistre in cap si uiti ca esti atat de orgolios…dar nu, miracolele se pare ca nu se petrec la cativa metri sub pamant.
Pana la urma, plec…ne despartim cu un “mai vorbim”….tu ramai acolo,in praf,aranjandu-ti suruburile alea inutile constiincios, iar eu ma indrept spre iesire…aceleasi scari, care parca acum ma scot din inima pamantului..afara e asa cald, soarele de toamna inca isi mai pastreaza din forta de asta vara…
plec pe drumul meu…trista, revoltata, mandra de mine, si oarecum atat de usurata..mi-am lasat toate nedumeririle, intrebarile, nelamuririle acolo joc, cu tine…macar ele sa iti fie alaturi in mediul ala rece si ostil…
Incerc sa imi fac o strategie rapida de lupta cu noul meu dusman in timp ce ma indrept spre casa…dar renunt la idee…cel putin deocamdata…
plec pe drumul meu…trista, revoltata, mandra de mine, si oarecum atat de usurata..mi-am lasat toate nedumeririle, intrebarile, nelamuririle acolo joc, cu tine…macar ele sa iti fie alaturi in mediul ala rece si ostil…
Incerc sa imi fac o strategie rapida de lupta cu noul meu dusman in timp ce ma indrept spre casa…dar renunt la idee…cel putin deocamdata…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu