Jurnal deschis

Sunt intr-o camera mare. Si aglomerata. Suntem peste 1000 de oameni aici. Si parca tot mai vin.Toti au poze cu ei. Din vacante, de la nunti,din oras.
Si le arata unii altora. Unora le plac, altora nu.Unii isi exprima parerile, altii stau si le privesc oarecum din umbra.
Cativa vorbesc despre muzica ce o asculta. O impartasesc si cu restul.Aceleasi reactii ca si la cei cu pozele.
La un momentdat cineva spune un banc. Sunt oameni care il apreciaza, altii rad cand il aud. In alt grup, altcineva spune acelasi banc. Pentru ca a vazut ca "prinde la public". Isi castiga si el admiratorii lui.
Merg mai departe....intr-un colt, gasesc pe cineva care scrie de zor.Nu e multumit de forfota creata in jurul lui si pregateste o petitie!Spera sa atraga adepti. Ii urez multa bafta si imi continui calatoria prin camera asta misterioasa...La un momentdat, primesc de la cineva o invitatie. Un concert.Ma informeaza ca multi dintre prietenii mei o sa vina.Asa ca mi-l recomanda si mie. Il refuz politicos, stiind ca nu am cum sa ajung si mai mult decat atat, nici nu e tocmai genul meu!
Indreptandu-ma spre iesire, cineva ma atinge...ciudat, o face doar cu degetul. Ii raspund.
Incepe cumva sa imi starneasca interesul camera asta.Si cumva parca imi spun asta cu voce tare,ca vad oameni indreptandu-se spre mine si spunand ca si lor.Se deschide o discutie pe tema asta, dar nu dureaza prea mult, ca altcineva a povestit o intamplare amuzata, si toata lumea s-a indraptat spre el.
Prin mii de stari parca trec. Ma simt oarecum goala in fata tuturor. E foarte ciudat, parca toate gandurile mele devin vizibile pentru toti cei din jurul meu. Gasesc si alti oameni care se simt la fel.Discutam despre asta. Toti ne simtit captivi in camera asta plina. Si totusi, putem pleca oricand, dar nu o facem. Nimeni nu pare sa o faca.
Cu toate ca nu ii cunosc pe multi dintre oamenii de aici,stiu prin ce trec. Stiu cand sunt fericiti, stiu cand sunt suparati...sau cel putin asa vreau sa cred.
Cu toate ca initial ma simteam straina si pierduta, imi dau seama ca nu sunt singura totusi. Cred ca o sa mai raman putin....simt ca e un loc plin de surprize:)