O fetita intra intr-o bijuterie. Se uita la produsele expuse, cu teama si curiozitate.Ochii ii stralucesc plini de dorinta si entuziasm.Are emotii, dar stie ca asta vrea sa faca.
Din spate, apare vanzatorul. Se uita pentru un moment la ea, cum admira cuminte bijuteriile ascunse in spatele geamului si zambeste usor.Se indreapta spre ea si o intreaba cu o voce calda:
-Te ajut cu ceva?
-Da!raspunde fetita. Vreau sa cumpar ceva pentru sora mea mai mare.
-Ce crezi ca si-ar dori?O intreaba vanzatorul zambind.
-O pereche de cercei. Sora mea are ochii albastri ca marea.Si vreau sa ii cumpar cercei exact ca ochii ei.
-Ce frumos din partea ta. Cu siguranta sora ta o sa fie foarte fericita pentru cadoul primit.
-De cand a murit mama noastra, ea e cea care a avut grija de mine. Si vreau sa ii cumpar ceva frumos, ca merita. Ochii fetitei aproape s-au umplut de lacrimi.
Vanzatorul nu a zis nimic. S-a dus in spatele magazinului si s-a intorc cu o cutiuta. A deschis-o incet in fata fetitei si i-a studiat atent reactia. In cutie era o pereche de cercei, cu pietre albastre, exact ca marea. Stia ca erau facuti pentru sora ei. A impins usor cutia spre mana fetitei.
Ea s-a uitat mirata la ei. Un zambet i-a aparut pe fata ei trista.Ii admira in taina.
-Sunt potriviti pentru ea. Ii cumpar.Cat costa?
-Cati bani ai la tine? A intrebat-o vanzatorul.
Fetita si-a scos banutii..Avea cateva hartii si multe monezi.I-a pus pe toti pe tejghea,numarandu-i cu privirea si asteptand cu sufletul la gura raspunsul vanzatorului.
Acesta a numarat banii.Nu erau mai mult de 20 de lei. A zambit complice, a luat banii si i-a dat fetitei cutiuta cu cercei.Aceasta a plecat fericita, nestiind ca platise pentru cercetii respectivi doar o foarte mica parte din pretul lor.
Nu peste multa vreme, intra in bujuterie, val-vartej o femeie cu ochii ca marea. Pe fata ei se vedea ingrijorarea. S-a indreptat spre vanzator, a scos cutiuta cu cercei, i-a pus pe tejghea si a intrebat:
-Acesti cercei au fost cumparati de aici?
-Da. A raspuns vanzatorul pe un ton foarte calm.
-Cat au costat?
-Imi pare rau, dar nu pot sa va spun. Preturile sunt confidentiale si sunt stiute doar de mine si de cumparator.
-Dar sora mea nu avea banii necesari sa ii cumpere...a zis ea cu tristete in glas.Nu pot sa ii accept.
-Sora dumneavostra a platit pretul cel mai mare pentru ei:a oferit tot ce a avut ea.
8 comentarii:
Vai ce imi place!
Si pe mine m-a impresionat mult:)
Foarte tare povestea.
Dar am si eu o intrebare Adina, daca ma duc la un magazin cu produse IT si fac ca fetita din poveste imi dau si mie un laptop cu 20 de lei?
impresionabil..
frumos, bv:)
btw, neata si tie:*
=))Incearca, Alex!N-ai nimic de pierdut:))
Multumesc. Te puuuup :-*
Dar nici de castigat nu cred ca are:))
Speranta moare ultima:))
Trimiteți un comentariu