In seara aceasta, am avut o conversatie "filozofica" cu cineva foarte drag mie..si printre problemele mondiale dezbatute, am ajuns si la urmatoarea concluzie:viata nu e complicata. Noi ne-o facem asa.
Cred ca toti stim lucrul asta. E in caracterul uman sa complice lucrurile. Oare ce de?Ce se intampla in mintea noastra atunci cand viata noastra pare pusa la punct?Ne e teama ca o sa ne plictisim?Ne sperie oarecum sentimentul de bine..si inconstient preferam sa ne facem noi singuri rau, decat sa lasam asta pe mainile vietii?
Simtim ca traim mai intens daca avem motive de ingrijorare?
De ce nu putem lua lucrurile ca atare?Sa ne bucuram de ele...sa pretuim momentele frumoase,sa cautam solutii practice atunci cand apar probleme.Sa nu uitam sa visam,sa speram, sa credem...si sa lasam dracu' dorinta asta de a complica totul. De a ne pune tot felul de intrebari fara rost, de a ne ingrijora inainte de a fi cazul, de a vedea totul prin ochii pesimismului.
1 comentarii:
Cerem imposibilul ... Ce-ar fi lumea fara oameni ?:)):>
Trimiteți un comentariu