Bebelusii nu vorbesc. Cand se fac maricei, incep sa gangureasca pe limba lor...Ajung pe la vreo 3-4 ani si vorbesc fratele meu de nu le mai tace gura. Vrute si nevrute. Si pun intrebari. Si sunt curiosi.
Adolescentii au un mod mai ciudat de a comunica... dar totusi o fac in felul lor...
Si vin la rand adultii!Care NU VORBESC! De ce? La ce nivel se pierde abilitatea asta de a spune ce vrei, pana la urma? Se pare ca odata cu inaintarea in varsta. Si totusi de ce? Oare adultii se gandesc mai mult la consecintele pe care le vor avea vorbele lor? Oare se tem ca ceea ce o sa spuna nu este si ceea ce au gandit? Oare se tem ca reactiile celor din jur nu sunt cele asteptate?
Pana la urma de ce vorbesti? Sa te exprimi. Sa pui in cuvinte varza aia de idei si ganduri care iti trec prin cap. Deci, nu ai cum sa gresesti cu nimic. Pana la urma e vorba de tine. Cum sa gresesti fata de tine?
Sunt oameni care se descurca mai bine pe parte de comunicare, in scris (versuri, proza), altii prin muzica, altii prin pictura,altii prin talentele pe care le au. Dar nu sunt oameni care sa comunice prin cuvinte.Totul e redus la gesturi, actiuni, reactii.
Suntem in stare sa aberam ore in sir despre pacea mondiala, criza economica,politica din Zimbabwe, dar nu suntem in stare sa spunem in doua secunde "VREAU!"
La ce reactii te astepti cand spui asta? Ca lumea din jurul tau sa sara in ajutorul "vreau-lui" tau si sa ti-l "satisfaca"? Daca zici "da", atunci asta e motivul pentru care nu poti sa il spui. Mai bine zis nu poti sa il ceri. Pai eu vreau sau tu vrei?Deci tu...pai atunci fa ceva si fa rost de el.
Nici daca o sa iesi cu o pancarta uriasa in mijlocul unei multimi cu doleantele tale pe ea, tot nu o sa sara lumea sa iti indeplineasca neajunsurile .Atunci de ce te astepti sa iti citim gandurile? Ganduri pe care si tie personal iti e teama sa le exprimi?Da barem sa le mai pui in practica?
Tare as vrea ca noi, oamenii mari sa mai regasim momentul ala din viata noastra cand aveam 3-4 ani si sa punem intrebari, sa vorbim,fara sa ne gandim la nici o consecinta...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu