În era digitalizată în care trăim, unele lucruri parcă și-au pierdut din esență.
M-am uitat pe un album de fotografii mai devreme. Sentimentul e atât de diferit față de momentul când privești o poză pe monitorul unui calculator.
Când treceam peste paginile albumului, amintirile păreau mai vii, mirosuri, sentimente îmi treceau prin fața ochilor.
Astăzi am cunoscut un om foarte interesant, pasionat de fotografie. O să vă povestesc mai multe zilele următoare aici.
Ce am învățat de la el? Că și fotografiile spun povești. Trebuie doar să știi să le asculți. Sunt atât de timide, încât doar cu sufletul vei reuși să le auzi vocea caldă, care uneori deapăna amintiri...
Voi când ați avut ultima oară o poză în mână?
4 comentarii:
hmmm...ultima oara? mai demult, spre rusinea mea recunosc.
Insa imi tot pun de o parte intr-un folder special cateva poze de cate ori facem (cu mine si cu sotul meu), poze din viata noastra de cand suntem un TOT. Asta pentru a le printa intr-o zi cu soare....:)
Si o sa o fac, promit!
Adevaru` este ca nu se compara cand te uiti intr-un album mai vechi cu poze decat sa le vezi pe net.:D
Clar...Și aseară mi-am dat seama de diferență...
Loredana, și eu mi-am făcut genul acela de foldere..dar tot acolo au rămas pozele. Îti urez ca tu să le ții în mână!:)
Trimiteți un comentariu